[quote=flying;240191]@Delia31:
=sunt de acord cu comentariul tau ,ca principiu general ,cu exceptia ideii de imperfectiune a omului ,care NU a fost creat imperfect de Dumnezeu ,ci omul prin neascultare si-a "ars" singur niste "circuite integrate" si a devenit imperfect =>si e lasat sa se "chinuie" pana accepta ca e neputincios si are nevoie de Dumnezeu .
@flying
Ideea ca omul e perfectibil (in sensul ca tinde spre desavarsire) nu imi apartine. Sfintii parinti si marii teologi au elaborat-o pornind de la Scriptura, in capitolul Facerii unde se zice ca "Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea Sa".
Mie personal imi pare o chestiune ce trebuie abordata cu specialisti in preajma nu asa la o palavrageala pe net. Pana una alta citeste articolul de pe site.
http://www.crestinortodox.ro/dogmati...zeu-68840.html
E o problema dogmatica cu multe subtilitati. chip inseamna ceva, asemanare altceva. "Chipul inseamna ratiune si libertate, in timp ce asemanarea reprezinta dobandirea virtutii dumnezeiesti". Sf. Ioan Damaschinul.
Iti citez doar ce zice teologul Paul Evdokimov :"Chipul" este intreg, sfant prin excelenta, el nu poate suferi nici o alterare. Dar il putem reduce la tacere, il putem face ineficace prin modificarea conditiilor ontologice.
Caderea in pacat a facut ca "asemanarea cu Dumnezeu" sa fie radical inaccesibila puterilor naturale omenesti.
Fara a fi pervertit, chipul a fost facut nelucrator. Sfantul Grigore Palama spune: "in fiinta noastra dupa chipul lui Dumnezeu, omul este superior ingerilor, dar in asemanare le este inferior, fiind nestatornic; ... dupa cadere, am aruncat asemanarea, dar calitatea de fiinta creata dupa chipul lui Dumnezeu nu ne-am pierdut-o".
Asemanarea cu Dumnezeu e un concept dinamic, in miscare, in curs de desavarsire. Omul a fost facut sa evolueze, sa se asemene din ce in ce mai mut cu Dumnezeu.
Omul a fost creat mostenind "chipul" si urmand sa dobandeasca "asemanarea" prin participarea la vointa divina.
Dumnezeu l-a facut sa tinda spre asemanarea din ce in ce mai mult cu El pentru ca omul folosindu-si propriile calitati sa fie co-autor la desavarsirea sa. Asta inteleg eu prin perfectibil.
Adam s-a aflat initial intr-un stadiu de inocenta si simplitate, "el era ca un copil care nu-si perfectionase inca intelegerea" Sf. Irineu.
Dumnezeu il pusese pe Adam pe calea adevarata, dar drumul spre perfectiune, spre asemanare este lung si Adam nici n-a pornit bine pe drumul spre asemanare ca a cazut in pacat si si-a atras singur pedeapsa sau cum zici tu, si-a "ars" singur niste "circuite integrate".
Si starea asta a omului de a fi chip al Lui Dumnezeu dar fara sa-si mai poata lucra asemanarea a durat pana s-a intrupat una din cele trei persoane ale Sfintei Treimi. Si motivul este ca Fiul s-a intrupat ca sa restaureze starea de dinainte de caderea in pacat, adica sa il puna din nou pe om pe calea ce duce la asemanare.
Ideea de baza in ortodoxie e ca "Dumnezeu S-a facut om pentru ca omul sa devina dumnezeu prin har" - Sf. Atanasie . Scopul intruparii Fiului a fost indumnezeirea omului.
Intre Dumnezeu si omul indumnezeit, diferenta consta in aceea ca: "Dumnezeu este necreat, iar omul exista prin creatie.
Adica, in masura in care ne facem partasi si colaboratori la harul lui Dumnezeu care se da prin sfintele Taine si o sa dobandim virtutile care ne fac asemenea lui Dumnezu o sa dobandim incet-incet asemanarea cu Dumnezeu.