Citat:
Īn prealabil postat de Florin-Ionut
Mi-am amintit de o functie speciala pe care am invatat-o prin facultate, functia lui Dirac. Daca am aplica transformata de care zici, ar trebui ca in eonul urmator existenta sa fie asemenea lui δ(t, t=0) , adica o functie infinita in origine si nula in rest. Pe axa verticala avem dragostea catre asemanarea cu iubirea divina si pe cea orizontala timpul inghetat...

|
Eu m-am referit la ceva mai simplu, o transformare din coordonatele timpului extern (obiectiv) in timpul dat de ceasul intern, subiectiv. La moarte, ceasul intern ticaie tot mai rar, pina se opreste. Pentru un organism care se bazeaza pe un astfel de ceas durata unei secunde devina infinita.
O prostie, bineinteles