[Dumitru73]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Multi atribuie lui Dumnezeu si "intamplarile" bune si pe cele rele, fara sa greseasca prea mult.
Dumnezeu este intr-adevar mult iubitor, mult rabdator, prezent in tot locul si in toata vremea, si nu in ultimul rand atotputernic. Este etalonul pentru BUN. Dar nu trebuie sa uitam ca un astfel de Dumnezeu trebuie neaparat sa fie si un Dumnezeu drept!
In momentul cand accepti ca exista Dumnezeu nu poti sa nu accepti ca exista si diavol. Exact opusul lui Dunezeu fiind etalonul pentru RAU.
Cand se spune ca Dumnezeu a omorat, nimicit, pedepsit aceasta nu ii denatureaza catusi de putin nici una din insusiri. Fiind iubitor nu constrange nici una din creatiile lui, pentru aceasta le-a dat liberul arbitru. Fiind rabdator rabda orice greseala fara sa UCIDA!!! Dar fiind drept este normal ca atunci cand cineva ii greseste, el sa se indeparteze, sa lase loc liber diavolului. Nu ar fi drept daca ar trata cu aceeasi atentie si pe cei rai si pe cei buni. Cu cat omul greseste cu atat Dumnezeu se departeaza iar diavolul prinde putere, iar ca stapania diavolului sa ajunga la apogeu intervine moartea. Toti stim ca dupa moarte este totul pierdut nu mai avem nici o putere sa schimbam noi lucrurile.

Stiu ca de aici vom reveni la subiecte vechi: de ce au necazuri si cei care nu gresesc? Dar de cele mai multe ori cei numiti nevinovati sunt nevinovati dupa etalonul uman, usor deformat pentru ca omul nu poate vedea sufletul.

Povestea e mult mai lunga dar sper ca am lamurit partea cu Dumnezeu care permite crime si alte nenorociri.

Adica Dumnezeu are dreptul sa ucida pentru ca face dreptate, sau pur si simplu ca este Dumnezeu?