Din pacate, a devenit unica modalitate a medicilor de a-si face meseria. Prescriu medicamente, fara a avea rabdare sa asculte bolnavul, sa-i explice ceva despre boala lui, de ce este bine si de ce nu este bine sa faca anumite investigatii etc. Pacientii au devenit robotei administrati de medici. Li se aplica, in limbaj medical, "protocolul" stabilit pentru boala pe care o au.
Am fost cu cineva la un medic neurolog. Ii explica medicului ca are stari angoasante, depresive din cauza bolii. Medicul il intreaba: "Credeti ca v-ar ajuta niste antidepresive?"
Nu-mi venea a crede ca medicul pune o asemenea intrebare unui pacient care e cu discernamantul la limita inferioara. I-a prescris pana la urma un antidepresiv. A doua zi l-a sunat pe medicul generalist sub a carui observatie se afla. Si acesta l-a intrebat "De ce ati solicitat un antidepresiv atat de puternic? Credeti ca aveti intr-adevar nevoie?"
Peste tot in lume aceeasi atitudine.
Altei persoane un medic neurolog i-a pus diagnostic de parkinson. A facut apoi tratament pentru parkinson timp de trei luni. Vazand ca e din ce in ce mai rau, a consultat un alt medic neurolog care i-a pus disgnostic de cancer la creier. Imediat a intrat in sala de operatie. In cele trei luni cat a facut tratament aiurea pentru parkinson, putea face chimioterapie si poate scapa de o operatie atat de grea, atat de grea!