Eu consider ca orele de religie sunt binevenite in scolile romanesti insa finalitatea lor n-ar trebui sa fie cuantificata in acelasi mod ca a celor de matematica, geografie, etc.
Atitudinea lejera a unor elevi vizavi de orele de religie este data de aglomerarea (+ brambureala) deja existenta (e) in programul de studiu al scolarilor. Data fiind cantitatea inumana si total inutila de teme / referate / proiecte careia trebuie sa-i faca fata zilnic, elevul ajunge sa perceapa orele de religie si educatie fizica drept momente de relash, de respiro.
Profesorul de religie trebuie sa le transmita elevilor preponderent informatii care sa poata fi folosite in viata de zi cu zi. Ca un fel de lectie de viata. Pentru ca toate datele, numele, bagajul teoretic vor fi uitate cu siguranta in scurt timp.
Eu realizez ca nimeni nu-i invata pe viitorii adulti cum sa traiasca, cum sa vietuiasca in comunitate, care sunt lucrurile de care trebuie sa se fereasca (pericolele contemporane: droguri, arme, etc), cum sa se raporteze la ceilalti din jur, cum sa reactioneze in varii situatii, etc. Veti spune ca acesta e rolul parintilor, insa de ce n-ar face si scoala ceva in sensul pregatirii pentru viata a elevilor?
Orele de dirigentie aproape ca nici nu conteaza, in decursul lor se motiveaza absente, se discuta teme impuse de programa a caror relevanta e mai mult decat discutabila si ... gata cele 50 de minute.
Mai degraba as spune ca acest rol de consiliere i s-ar potrivi profesorului de religie, care ar putea "inarma" scolarii cu abecedarul crestinesc cu care sa "citeasca" Cartea Vietii.
Doamne ajuta!
__________________
Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa!
Preach the Gospel and, if necessary, use words.
|