Citat:
În prealabil postat de topcat
Ai putea sa-mi raspunzi mai direct? :)
E drept Dzeu daca il baga in iad pe copilul care e invatat incorect de parinti (de exemplu, sa il huleasca pe cine-vrei-tu)?
Ca sa generalizez: e corect ca decizia de a intra sau nu eu in iad sa fie influentata de anturaj? Sa nu fiu eu singur sa hotarasc unde vreau sa ajung? E vorba totusi de o vesnicie care se hotaraste acum...
|
Fără supărare, mă tem că vă lipsesc câteva elemente de cateheză primară.
După Cădere, iadul este destinația "by default" a tuturor oamenilor. Deci, cel mai sigur mod de a ajunge în iad ar fi să nu facem nimic toată viața.
Dar, prin Sfîntul Sacrament al Botezului, care înlătură această tristă consecință spirituală a păcatului ancestral, Cerul este deschis oricui, așa cum deschis a fost atunci când, în Iordan, S-a botezat Domnul. Botezul este ceea ce restabilește starea de Grație Sfințitoare, care este necesară pentru viața sufletului așa cum aerul este necesar pentru cea a trupului. Dar această stare, prin care omul este legat ca și cu o frânghie de Salvatorul său, se poate rupe. Ceea ce o rupe este numit "păcat grav" (iar ceea ce o slăbește este numit "păcat ușor" sau "venial"). Cele 3 condiții care trebuie întrunite pentru ca un păcat să fie grav sunt: materia gravă, intenția deplină și deliberarea suficientă.
Acuma, dacă avem aceste cunoștințe, să particularizăm la copilul care hulește învățat de părinți. În cazul lui:
-avem materie gravă: hula, care e încălcare a poruncii a 2-a.
-de obicei nu avem intenție deplină, deseori hula achiziționată la această vârstă fiind automatism
-nu avem deliberare suficientă, în cazul în care copilul este până la vârsta înțelegerii. Când copilul este la vârsta înțelegerii depline (de exemplu, are 16 ani în condițiile unui copil din cultura noastră citadină), atunci este posibil ca să existe deliberare suficientă și actul să fie comis cu deplină intenție. La această vârstă, este de presupus că Dumnezeu a trimis deja copilului rău educat destule mijloace pentru a discerne între bine și rău: există o Biblie dacă nu în casa părinților lui, cel puțin în casa unchilor sau a colegilor de liceu pe care îi vizitează adesea, există o biserică la colțul străzii lui în fața căreia a poposit adesea și vocea lui Dumnezeu în inima lui pe care o numim "conștiință" i-a sugerat să intre, dar probabil că a refuzat. Există alte mijloace prin care Dumnezeu, care dorește salvarea tuturor fără a constrânge pe nimeni, i le-a trimis la timpul potrivit.
În concluzie:
-în cazul unui copil botezat și aflat până la vârsta înțelegerii, dacă este învățat de părinții său să hulească (ceea ce părinții buni nu fac niciodată), hula nu are consecințe grave asupra stării sufletului său.
-în cazul unui copil care are înțelegere, același lucru poate duce la pierderea stării de grație. Dacă va muri în această stare, va fi damnat.