Citat:
În prealabil postat de coralina
Ziua buna tuturor,
Vreau sa va intreb de ce gandurile - produs imaterial al mintii noastre - pot fi considerate pacate. Sa ma explic: inteleg ca a huli pe Dumnezeu in gandul tau este un lucru foarte rau si, ca atare, un pacat mare. Insa daca gandesti despre un om in sinea ta... "ah, ce i-ar trebui astuia un bat pe spinare ca sa nu mai minta / fure" insa nu pui mana pe bata ca sa-l altoiesti, de ce se considera ca ai pacatuit deja?
Eu as zice ca gandurile rele directionate impotriva unei alte persoane dar nematerializate in fapte (te scoate cineva din minti si-l blagoslovesti doar in gand insa nu pui in practica "scenariul" din cap) sunt dovezi de stapanire de sine, o cale de refulare a unor sentimente negative pe care le putem nutri la un moment dat. Insa in credinta ortodoxa, nu numai ca nu ni se "recunosc meritele" pentru faptul ca ne-am abtinut de la a face rau, ba chiar suntem taxati ca am gandit "pe aratura".
Voi ce credeti despre aceste pacate comise cu gandul? Pot fi ele eliminate complet din viata noastra (sau reduse la minim)?
Doamne ajuta!
|
Daca te surprinzi cu un astfle de gand si o data cu el vine constiinta faptului ca este gresit si il respingi, cerandu-i iertarea lui Dumnezeu pentru ceea ce ar putea fi o slabiciune a ta sau chiar rugandu-te pentru vrajmas daca crezi de la el a venit gandul (sau amandoua), n-ai pacat pentru el.
Daca insa te invoiesti cu gandul pacatos, chiar daca nu se ajunge la fapte, este pacat, pentru ca practic ceea ce lipseste ca pacatul sa fie deplin, sunt conditiile practice ca el sa devina imediat fapta - detaliu minor de altfel pentru care n-ai nici un merit practic, ca pacatul cu gandul n-a devenit pacat cu fapta.
Si mai zic unii ca gandurile sunt ca niste sageti, daca sunt indreptate impotriva aproapelui nostru, ele au efecte chiar daca noi sau el nu-si da seama.
S-ar putea sa ne intrebam de ce suntem priviti urat de cineva care ii purtam antipatie desi nu i-am lasat niciodata sa inteleaga asta. Si binenteles sa ne simtim motivitati sa intretinem acea antipatie cand de fapt poate cauza prima tot noi suntem. Sau chiar daca raul a venit mai intai de la celalalt, in loc sa se piarda la noi, l-am primit, amplificat, trimis inapoi si tot asa..