Citat:
În prealabil postat de topcat
Si, sa nu existe vreo neintelegere, nu cred ca exista altruism pur.
|
Hristos a inviat!
Din viata parintelui Paisie aghioritul (si a altora) mi s-a parut ca el chiar este cu adevarat altruist . De exemplu, rugaciunile pe care le facea pentru semenii sai, ajutorul moral, material, toate acestea le facea in chip dezinteresat, din iubire pentru ei, se jertfea cu totul atat pentru oameni cat si pentru Dumnezeu. Nevointele pe care le facea pentru Dumnezeu (din ceea ce scrie acolo) le facea din iubire pentru prezenta Domnului in viata sa, poate la inceputul urcarii duhovnicesti a fost si interesul mantuirii, dar apoi acesta s-a dizolvat (ca si la majoritatea vietilor sfintilor), a ramas doar iubire si dorinta de a-L face multumit pe Dumnezeu, dorinta intensa de a nu-i aduce mahnire prin posibilele sale greseli.
Este posibil sa gresesc, insa ce am citit acolo mi s-a parut cea mai altruista conditie umana. Desi la un moment dat poti ajunge atat de departe incat sa spui ca "da, dar jertfirea lui x, y pentru semeni ii aduce multumirea si pacea ..ceea ce inseamna ca ar fi fost interesat in a le dobandi, nu"
Parerea mea este ca aceste disensiuni de la acest topic nu au adus nimic bun, iar cel ce-si doreste niste raspunsuri atat de profunde nu cred (se poate sa gresesc, nu am certitudine) ca le va gasi pe un forum, nu subestimez pe cei care au scris aici, imi place sa vad opiniile si sa culeg ceea ce este de folos, insa la un moment dat discutia cred ca a luat alte intorsaturi.
Iertati-mi interventia, am vrut doar sa stiu ce parere aveti totusi despre acesti oameni mareti care au trait cum au trait ani de zile prin nevointe, au scris, s-a scris despre ei, oamenii au vazut minunile , mai ales a celor vazatori cu duhul. A convinge pe cineva ca exista Dumnezeu in niste simple cuvinte nu cred ca am puterea si curatia necesara, insa sunt mult prea multe lucruri in jur care-L marturisesc, chiar si cu ochii trupului ...
Va doresc tuturor pace, liniste si rezolvare in toate cautarile vietii .