Va multumesc mult tuturor pentru cuvintele de incurajare.
Astazi sunt ceva mai trista decat de obicei...n- am inchis un ochi azi noapte, am plans si nici macar nu pot sa plang pe umarul celui de langa mine....
Mare lucru nu mai am de facut..las totul in voia lui Dumnezeu..poate are un plan si cu mine. Dar dincolo de suferinta pierderii, de incertitudini, de neintelegeri, de framantari, de momentele de revolta.. imi doresc sa gasesc puterea sa cred ca toate sunt de folos..ca toate astea mi-au fost date cu un scop, ca asta e crucea ce trebuie sa o duc..dar e foarte greu oricum, mult prea greu..
Multumesc inca o data pentru sfaturile bune!
__________________
Ma plangeam ca n-am bani pentru sandale, pana cand m-am intalnit cu un om fara picioare...
"Cred, Doamne! ajuta necredintei mele!"(Marcu, 9:24)
|