Citat:
În prealabil postat de Garrett
Va salut, cu respect. Sunt pentru prima oara pe forum. Ma identific: student, cred in Dumnezeu, ma rog si traiesc in spirit crestin-ortodox, cunostinte dogmatice limitate.
Regasindu-mi de ceva vreme credinta, ma macina o intrebare: Unde greseste Biserica de oamenii tind mai mult sa ii refuze autoritatea (autoritate spirituala) decat sa ii inteleaga si accepte invataturile si indrumarea? Oamenii la care ma refer fac in mare masura parte din patura intelectualitatii. Cele mai multe dintre persoanele ambitioase, cu pofta de a face ceva, de a invata si de a cunoaste, de a schimba ceva (nu au neaparat toate aceste calitati impreuna) pe care am avut sansa sa le cunosc trateaza cel mult condescendent credinta in Dumnezeu, Biserica, religia. Trebuie ca Biserca greseste, intrucat ea este "investita" sa aduca lumea la credinta. Dar unde greseste?
Un prim raspuns, de la care sa putem porni:
- Greseste cand refuza (intr-un mod sau altul) omului cunoasterea. (vez - dar nu numai - "crede si nu cerceta").
|
1.Ai pornit cu stangul: incepi sa critici Biserica inainte de a te informa despre ea.
2. crede si nu cerceta este un dicton care nu face parte din invatatura crestina (dimpotriva, crestinismul indeamna la cunoastere .. gasesti pe internet originea acelei expresii, apartine lui Celsus)
3. Biserica nu aduce oamenii la credinta, nu cu tot dinadinsul. Oamenii fac ceea ce vor. Dar daca doresc sa afle adevarul si daca doresc sa fie crestini, atunci au biserica ortodoxa. (gasesti exemple de convertiri "fortate" in istoria bisericii apusene.. cred ca biserica ortodoxa procedeaza corect).
Biserica nu greseste. Nu are cum sa traga cu forta oamenii catre ea. Daca omul se simte bine in viata lui de acum.. fara Dumnezeu, fara sens.. asta este. Nu se poate decat ruga pt acei oameni.
Am invatat si eu (daca am invatat.. ca din cand in cand iar persist in acea directie) ca nu pot sa aduc pe nimeni la credinta ortodoxa prin puterea mea. Si nu bat oamenii la cap, ci incerc variate metode sa le starnesc interesul pt ortodoxie unor membri din familie.. au trecut deja doi ani cu efect zero.
Este mai simplu sa spui despre o categorie de oameni ca este fanatica/bigota/indoctrinata etc decat sa iti vezi propriile pacate. Intalnirea cu Dumnezeu este dureroasa: cum te duci inaintea lui asa plin de patimi si pacate? Cum recunosti in primul rand fata de tine ca ai gresit, ca traiesti in pacat, ca iubesti propriile patimi? Este foarte greu. Trebuie sa renunti la a te considera un om bun, drept etc.. Multi nu vor/nu pot sa faca acest sacrificiu.
Spre deosebire de.. hmm, secte.. in ortodoxie starea crestinului trebuie sa fie una de pocainta. Nu poti sa-ti ridici capul si sa te crezi ceva ca gata, ai cazut din mandrie. (uite
un articol care exprima mult mai bine aceasta idee). Nu este usor, cere un efort continuu.. (din aceasta cauza multi prefera confortul psihic mincinos al sectelor care le promit mantuirea!)
In plus, ortodoxia NU poate fi patrunsa cu mintea. Poti citi oricat, dar asta nu te face ortodox!
Cred ca aceasta este o incercare pentru intelectuali: cum sa admiti ca bunul tau de pret (=inteligenta) este fara valoare in mantuire?
Te mantuiesti prin harul lui Dumnezeu, har care se da celor smeriti (nu celor destepti/cititi). Citeste (ca deh, eu sunt de-aia cu cititul, din pacate.. nu cu smerenie) cartea Cuv. Siluan Athonitul: "intre iadul deznadejdii si iadul smereniei" - acolo am gasit in mai multe locuri aceasta idee.
sper sa-ti fie de folos.