Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt, după părerea mea, ceea ce mai des găsim sub numele de "păcate teologice", sau care duc la excomunicare automată. Dintre păcatele teologice, cel mai grav este sacrilegiul.
O formă foarte "parșivă" de păcat împotriva Sfântului Spirit este a păcătui în ideea că păcatul va fi oricum iertat prin spovadă.
Este interesant că o singură varietate de omor este atât de grav încât este "păcat teologic": avortul. Celelalte omoruri, cele "obișnuite", nu duc la excomunicare.
Păcatele teologice, ca orice păcate, pot fi iertate și ele: totuși, având în vedere gravitatea lor, este necesară de multe ori dezlegarea arhierească. Culmea sacrilegiului care s-a făcut vreodată a fost împungerea Sfântului Trup al Domnului nostru de către un soldat roman cu sulița, fapt care I-a pricinuit al cincilea stigmat și a făcut să țâșnească sânge și apă. Individul respectiv, pe nume Longinus, s-a convertit când a văzut semnele cerești ale dumnezeirii lui Cristos, ajungând un creștin plin de fervoare. Biserica îl numără cu sfinții, am văzut statuia lui la Sf Patru, chiar la intrare.
|