[Mihnea Dragomir]

Problema modernizării ritualului s-a pus în Biserica Romano-Catolică în anii următori Conciliului Vatican 2 (la care se modernizase deja limbajul teologic). A rezultat, în locul venerabilei Liturghii Tridentine, un ritual fabricat în care cu greu mai poate fi recunoscută tradiţia apuseană. Duhul schimbării a cuprins nu doar liturgica propriu-zisă, ci şi muzica şi chiar arhitectura eclezială, încât în locul superbelor catedrale romanice, gotice, baroce, ceea ce s-a construit în ultimii 40 de ani sunt un fel de săli de expoziţii în care preoţii ţin conferinţe despre Dumnezeu. Acuma, nu ştim ce să mai facem ca să restaurăm tradiţia apuseană, numai că e mult mai greu să prefaci supa de peşte înapoi în acvariu decât a fost invers. Ce s-a stricat în doar 40 de ani de aşa-zisă modernizare va lua un timp dublu pentru a fi reparat.
Dar consecinţa cea mai serioasă a acestei "aggiornări" nu este prostul gust, ci slăbirea credinţei şi pierderea unui "simţ catolic" care a fost baza vieţii de credinţă în Europa de Vest şi în Europa Centrală timp de secole. Între înlocuirea muzicii gregoriene cu muzica de chitară şi înlocuirea inscripţiei "Ad Maiorem Dei Gloriam" cu inscripţia "J.C. is my friend" legătura e mai directă decât s-ar putea crede. Aviz amatorilor de a repeta asemenea erori !

Este nu important, ci absolut esenţial să se menţină tradiţia liturgică. Nu zic să nu se schimbe niciodată nimic, căci asta ar fi echivalent cu a spune că tradiţia înseamnă muzeificare şi nu realitate vie. Dar schimbările trebuie să fie foarte lente şi prudent întocmite, cu precădere în aceste timpuri de confuzie, fiindcă influenţa formei credinţei asupra fondului de credinţă este MULT mai mare decât poate ne-ar plăcea să credem. Dacă ortodocşii vor adopta ritual de tip "fast food", nici 10 ani nu vor trece până ce vor ajunge la o credinţă "fast-food". Procesul de restaurare este foarte dificil în Biserica Romano-Catolică, deşi mai există în anumit grad disciplina aproape militară şi virtutea ascultării de superiorul ierarhic ca de un alt Cristos. Cu atât mai greu va fi în Biserica Ortodoxă, în care văd bine pe acest forum ceea ce văd şi în alte părţi: (să-mi fie cu iertare) o anumită cârteală, ca să nu zic dispreţ, faţă de ierarhia rânduită.