Citat:
Īn prealabil postat de Antoni0
Interesant acest punct de vedere, care'l vad din ce in ce mai mult pe bloguri!
Ce intelegi prin aceasta ingaduinta? Tre' sa ne opunem inovatiilor sau sa le acceptam de binele unitatii Bisericii! Doar inovatiile dogmatice sau si cele tipiconale, liturgice si'n general cele ce nu sunt dogme reprezinta un pericol?
De exemplu, la Primul Sobor Ecumenic, Sfintii Parinti au schimbat de vreo trei, patru ori Crezul, vazand ca arienii il intelegeau cum vroiau pana cand acestia n'au mai fost de acord; n'au cautat compromisul asa cum fac ecumenistii nostri! Pentru ei Adevarul a fost in prin plan si nu "unitatea" cu arienii (si atunci arienii erau multi, foarte multi)!
|
Bune intebari. Spuneam ca Dumnezeu permite sa fim incercati, uite-asa ca argintul, fie pentru pacatele noastre, fie pentru a vedea daca suntem buni de ceva sau nu.
Daca pentru a obtine o diploma, dam multe examene, apoi cu atat mai mult pentru mantuire, fiecare dintre noi este supus mai multor incercari. Daca in timpul acestor incercari avem
alte prioritati si facem voia noastra ori a superiorilor nostri pentru avantaje vremelnice, atunci avem de suferit in vesnicie ca unii ce am stiut voia lui Dumnezeu, dar n-am facut-o. Iar daca din cauza unor greseli ale noastre altii isi vor pierde mantuirea, vom da raspuns si pentru ei.
Sfantul Paisie de la Neamt a suferit mult pentru ca ani de zile nu si-a gasit duhovnic dupa dorinta lui. De aceea, s-a intors la Scrierile Sfintilor Parinti, lucru care ni-l recomanda si noua.
Daca s-ar fi dorit unitatea Bisericii cu adevarat, nu cred ca ar fi incercat atat de multi s-o sfartece si s-o dezbine atat de mult. De aceea, nu cred in nicio actiune care se face in numele unitatii Bisericii. Care unitate? Unitatea a Bisericii a fost atunci, in primele veacuri crestine. Acum noi, crestinii, suntem mai dezbinati ca oricand si sustinem ca vrem unitatea Bisericii. Cat fariseism!
Adica nu mai e importanta mantuirea, ci unitatea!!! Unitate in numele cui? Sunt cumva sfinti cei care ne propun asa ceva? Spre ce fel de unitate ne indreptam: cu sau fara Hristos? Sunt intrebari care ma dor, caci stiu raspunsul. Intr-o lume in care dispretul nu numai fata de crestini, ci si fata fata de om, in general, este vizibil, discernamantul duhovnicesc trebuie cultivat mai mult decat oricand.
Prin urmare, nu sunt pentru inovatii nici liturgice, nici dogmatice, nici tipiconale. Calea batatorita de sfinti mi se pare cea mai sigura.
Un parinte spunea ca traim vremurile lui ,,Scapa cine poate.'' Pentru mantuire, sa ne raportam la cei care au stiut cu adevarat ce este Ortodoxia.