Si acum ceva despre anathema data de Patriarhul Tikhon:
Fiilor! În vremea stăpânirii sovietice credință Pravoslavnică nu va mai fi. Și atâta vreme nu va mai fi credință Pravoslavnică, cât va fi și stăpânirea sovietică. Dar dacă noi ne vom ruga neîncetat și vom posti, apoi atunci va mai fi pentru o scurtă vreme, o oarecare libertate religioasă. Și-atunci, toți revoluționarii bisericești, popii și vlădicii, slujitorii sovietelor, ucigătorii și pierzătorii Sufletelor creștinești din nou își vor lua locurile în biserici, de cari ei odinioară s-au lepădat. Dar voi, robii cei aleși a lui Dumnezeu, să nu vă împărtășiți cu ei, și să nu mergeți la ei ca să vă rugați, căci ei toți se află subt Anathemă și blestem.* Și pentru ca ei iarăși să aibă dreptul dela Dumnezeu să săvârșească Sfintele Slujbe în Biserică, ei trebuie să se roage și să postească în zatvor vreme de trei ani de zile, având voie să mănânce numai o bucată de pâine și să bea un pahar cu apă, odată în zi, după apusul Soarelui. Iar după acest Canon, să se spovedească deschis înaintea norodului pentru păcatele lor și numai după aceea vor putea să primească iarăși dela Dumnezeu darurile și drepturile depline ale unui preot creștin, în toate eparhiile.
http://traditiaortodoxa.wordpress.co...r-crestinilor/
Actualmente citesc cartea "Il concilio di Mosca" de D.V. Pospelovskij, G. Schulz, V. Cypin, H. Legrand si AA. VV.
La pagina 37 si 38, Dmitrij V. Pospelovskij afirma:
Purtroppo, con la graduale conquista del paese da parte degli atei militanti, il concilio dovette fare i conti con la realtà e con la possibilità che le autorità non avrebbero permesso il regolare funzionamento della chiesa, e prima del suo scioglimento forzato il 20 settembre 1918, approvò una serie di norme eccezionali, che rovesciavano quelle primitive. In particolare attribuiva al patriarca il diritto di governare la chiesa individualmente nel caso che il consiglio ecclesiastico superiore e il Sinodo non potessero funzionare regolarmente e diede al patriarca il compito di redigere un elenco di persone che egli era pronto a vedere a capo della chiesa se egli stesso fosse morto o se fosse stato impossibile convocare il concilio. Così, volenti o nolenti, fu restaurata proprio quella struttura di potere ecclesiastico che il rofessor Kuznecov tanto temeva.
[...]
Quello che al momento della chiusura forzata del concilio nel 1918 era considerato come un'inevitabile necessità temporanea, alla quale si sarebbe dovuto rinunciare non appena la situazione della chiesa si fosse normalizzata, ora viene considerato come lo stato normale delle cose.
Din pacate, datorita cuceririi treptate a tarii de catre ateii militanti, sinodul a trebuit sa se ocupe cu realitatea si posibilitatea ca autoritatile nu ar fi permis buna functionare a Bisericii; asa ca inainte de dizolvarea fortata din 20 septembrie 1918, a aprobat o serie de norme exceptionale ce schimbau pe cele vechi.
In special atribuia patriarhului dreptul de a guverna biserica individual, în cazul în care Consiliul Superior Eclesiastic și Sinodul nu ar fi putut functiona corespunzator si a dat patriarhului posibilitatea de a intocmi o lista de persoane care ar fi preluat conducerea Bisericii in cazul in care el ar fi murit sau din imposibilitatea unei convocari a Sinodului. Astfel, vrand-nevrand, a fost restaurata acea structura de putere eclesiastica de care se temea atat de mult profesorul Kuznecov.
[...]
Vazand ca in acel moment, Sinod nu se putea face datorita prigoanei din partea regimului bolsevic, anathema data de Sfantul Mucenic Patriarh Tikhon, are putere lucratoare (la fel cum a zis si Sfantul Mitropolit Filaret Noul Marturisitor), vazand ca Patriarhul era imputernicit de acelasi Sobor Rusesc in luarea deciziilor de unul singur in caz de PRIGOANA!