[caryna]

Mintea omenească se află la mijloc, între înger şi diavol.


Urâtorul de bine, diavolul, amestecă lucrurile, adică binele cu răul (Facerea 3, 4-5), ca să nu poată face mintea noastră păcătoasă deosebirea între bine şi rău (Sfântul Efrem Sirul, Proloage, p. 298). Sfântul Petre Damaschinul ne spune: "Toate le-a făcut Dumnezeu spre folosul sufletului nostru. Îngerii care ne păzesc şi ne învaţă, iar diavolii ne ispitesc spre a ne smeri şi a alerga la Dumnezeu. Prin frica de ispitele duhurilor necurate ne izbăvim de înălţarea minţii şi de nepăsare. Îngerii, fiind slujitorii dragostei dumnezeieşti şi ai păcii, se bucură de pocăinta şi îndreptarea noastră şi de sporirea în virtute. De aceea se străduiesc să ne umple de vederi duhovnicesti şi ne ajută la tot lucrul mântuitor. Diavolii, dimpotrivă, fiind pricinuitorii răutăţilor, se bucură de scăderea noastră în virtute şi se străduiesc să abată sufletele noastre spre năluciri urâte".

Caracteristicile războiului cu diavolii

Pentru a cunoaşte mai bine pe vrăjmaşii nostri diavoli, iată câteva caracteristici ale războiului nevăzut:

1. Războiul diavolilor cu oamenii este continuu. În timpul acestei vieţi pământeşti, diavolii ne războiesc continuu, iar atunci când nu ne atacă la vedere, ne lucrează în ascuns.

Sfântul Simeon, Noul Teolog zice: "Războiul este permanent şi întotdeauna este nevoie ca ostaşii lui Hristos să aibă armele asupra lor. Nu este zi sau noapte, nici măcar o clipă în care acest război să înceteze, ci fie că mâncăm, fie că dormim, fie că lucrăm, fie că ne rugăm, în toiul luptei suntem".

2. Războiul diavolilor cu oamenii este necruţător. Sfântul Antonie cel Mare spune că: "Diavolii sunt necruţători, îndrăzneţi şi neruşinaţi. Nu se dau înapoi de la nimic. Se aruncă în luptă cu o furie nestăpânită şi uzează fără scrupule de toată forţa şi viclenia de care dispun".

Sfinţii Părinţi spun că diavolii sunt stăpânitorii întregului pământ şi se află sub conducerea satanei, lucrând la pierderea sufletelor omeneşti. Trebuie să stim un lucru important: diavolul poate să ne atace, dar nu ne poate birui. Într-un citat al învăţăturii Bisericii noastre se spune că "Diavolul poate lupta împotriva omului, dar nu-l poate birui. Acest lucru înseamnă că putem deveni biruitori asupra diavolilor". Iar Sfântul Apostol Pavel scrie: "Dumnezeu nu va îngădui ca să fim ispititi peste puterile noastre, ci odată cu ispita, ne va aduce şi scăparea din ea" (1 Cor. 10,13). Niciodată Dumnezeu nu ne va lăsa să fim ispitiţi peste puterile noastre, căci dacă s-ar întâmpla aceasta, lupta ar fi inegală, iar Dumnezeu nedrept. "Dacă cineva nu se face de bună voie rob diavolilor, nu va avea diavolul nici o putere asupra lui".

3. Din acest război cu diavolii ne putem încununa. Sfântul Ioan Scărarul zice: "Înmulţindu-se războaiele se înmulţesc şi cununile. Astfel se întâmplă de multe ori ca diavolii, fără să vrea, ne fac mai atenţi, mai râvnitori". In vremea ispitelor simtim nevoia arzătoare de a ne afla mereu mai aproape de Dumnezeu. Când vicleanul diavol ne înfricoşează şi ne tulbură, atunci ne facem mai înţelepţi, atunci ne cunoaştem pe noi înşine şi atunci alergăm degrabă la Dumnezeu.

O altă "calitate" a diavolilor este aceea de clevetitor şi bârfitor. Cleveteşte pe om în faţa lui Dumnezeu (lov 1, 9-11) şi în faţa semenilor săi. Despre acest lucru avem mărturii în Apocalipsă, care spune despre războiul ce s-a făcut în Cer între răzvrătitul Lucifer şi ceilalţi îngeri şi despre căderea tagmei luciferice, care nu numai pe Dumnezeu clevetea, ci şi pe oameni (Apoc. 12, 7-10). Iată ce izvor nesfârşit de răutate este diavolul, care nu se mărgineşte numai a ispiti pe oameni, ci merge şi-i cleveteşte înaintea lui Dumnezeu. Ura lui împotriva noastră este extrem de periculoasă şi înverşunată. Pentru aceasta să ne gândim mereu că de multe ori noi înşine lăsându-ne păcăliţi, întindem mâinile prietenoase şi facem pact cu diavolii.

4. Războiul diavolilor este înverşunat şi nimicitor. Dacă diavolul este înfrânt în atacurile sale asupra noastră, el se mânie şi se sălbăticeşte mai tare. Oamenii lui Dumnezeu vor fi mereu atacaţi de diavoli, cu mânie sălbatică, atâta timp cât ei se vor împotrivi şi se vor lupta contra lui. Războiul acesta al nostru cu diavolul este stăruitor şi necontenit, iar diavolul foloseşte toată viclenia sa, uzează de toate armele şi uneltele sale.

Sfântul Teodor Studitul spune că "Diavolul umblă ca un leu ce răcneşte, căutând pe cine să înghită, fie din mireni, fie din călugări. Şi nu-i ajunge atâta, ci caută în fiecare clipă să-i lege cu mai multe funii ale păcatelor, ca să nu se mai poată pocăi, ci să meargă în iadul cel veşnic".

Scopul diavolului, spune Sfântul Antonie cel Mare, este să ne împiedice să urcăm în locul de unde au căzut ei, adică la Cer. Lucrul cel mai de seamă este să zădărnicească mântuirea noastră. Demonii se străduiesc în primul rând să îndepărteze pe om de Dumnezeu, fiind plini de invidie şi răutate fată de oameni.

Prin urmare, diavolii sunt gata spre vătămare, căci nu suferă să vadă că oamenii se mântuiesc cu darul lui Dumnezeu (Sfântul Antonie cel Mare). Orice dorinţă a noastră spre viaţa duhovnicească face pe Sfinţii îngeri să se bucure, iar pe diavoli să se întristeze.

Domnul nostru Iisus Hristos a numit pe diavoli "ucigaşi de oameni", căci ce altceva înseamnă săvârşirea păcatului, decât pierzarea omului şi îndepărtarea de Dumnezeu. Dumnezeu, Semănătorul cel Bun, seamănă în ogorul sufletului nostru seminţele cele bune, ale binelui, dar vine diavolul şi seamănă zâzaniile sale, seminţele răului. Şi astfel, fiecare om se face câmp de luptă aprins, între bine şi rău. Scopul principal al diavolului este de a strica chipul lui Dumnezeu din om şi de a ne robi neîncetat, fără de milă. "In sfârşit, fraţilor, întăriti-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolilor. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor,împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare" (Efes 6, 11-13). Iar Sfântul Apostol Iacob ne spune: "Dumnezeu, celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har. Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi se va apropia şi El de voi" (Iacob 4,6-8).