Ok, imi vin in minte Rabindranath Tagore si poeziile lui, cel putin acelea pe care le-am citit :)
Din sufletu-mi se-nalta icoana vie a dorintelor mele, si plina de veselie imi joaca inainte in dans nebun;
Viziunea orbitoare se intuneca.
Incerc s-o prind - imi scapa mainilor si ma lasa ratacit.
Caut ceea ce nu pot sa gasesc si gasesc ceea ce nu caut.
Sau:
Dragostea intre tine si mine e tot asa de senina ca si cea mai umila cantare. Sau:
La umbra unui copac - in pulberea drumului - vei gasi fiinta lui. Fa-i perna, scumpe prietene - din petalele florilor si din frunzele lor. Ochii-i sunt intunecati de dor si privirea lui ma doare.
Nicicand - nu spune ce gandeste - caci, El vine - si.. pleaca. (cu E, in text).
Sau:
De ce in fapt de zi - tanarul calator vine la usa mea? De ce oare a ales poarta mea?
Cantecul sau ia in fiecare clipa culoarea unei vieti noi.
Las lucrul in voia lui - si ochi-mi se umplu de ceata.
De ce oare a ales poarta mea?
Sau:
Dragostea trebuie sa-si uite patima ei, ca sa poata bea in acelasi timp si din cupa durerii - renascand in lumea lacrimilor. Frate- pastreaza in adancul sufletului tau aceste cuvinte - si te-nveseleste.
Am scris acum la repezeala din
Gradinarul (poeme de dragoste). Imi par... adevarate
Dar are si lucruri care nu sunt chiar asa:
Totul e nascut si totul e ispravit in eternitate. Doar iluziile - flori dragi pamantesti - sunt
pastrate in toata a lor fragezime - de vesnicia mortii.
Spre surprinderea mea, in cel putin unul scrie si despre biserica, chipuri de pe pereti, candela si altar, dar respectivul poem nu transmite un mesaj crestin, dupa parerea mea insa nici nu mai am timp sa scriu.
Dar na, si daca gresesc asta este, eu cred ca 1) orice act creator este intr-adevar inspirat. si 2) nu doar Duhul Sfant inspira. Nu peste tot unde omul creeaza ceva, o face in Duh. O poate face si sub influenta altor duhuri.