Pilda samariteanului milostiv ne arata ca ori de cate ori iesim in lume, trebuie sa iesim cu iubire. Ochii ne sunt dati sa privim dincolo de noi. Un psihiatru spunea ca ochii celui care se vede pe el insusi, sunt bolnavi. Sigur, nu e rau sa privim si in noi, sa ne vedem pacatele, dar cred ca daca nu avem ochi pentru suferintele celor din jur, nu vom avea ochi nici pentru vederea pacatelor. Sau altfel spus, ni se deschid ochii spre vederea pacatelor in masura vederii neputintelor celor din jur.
Parintele Galeriu, spunea cand talcuia aceasta pilda: "Un om sarman nu mai avea nici un ban la el in buzunar. Era un om intelept, un om credincios. Si i-a cerut cineva de pomana; iar el, neavand nimic, i-a spus: "Omule, n-am nimic. Dar uite, iti dau mana mea. Mana mea si dragostea mea". Si atunci sarmanul a spus: "Nimeni, de cand sunt eu cersetor, nu mi-a facut un dar asa de pret ca dumneata; sa-mi dea mana si sa ma socoteasca asemenea lui; nu sa ma vada un cersetor, un dispretuit, un lepadat".
Cu cat ne daruim altora, cu atat suntem mai vii.
|