[zaharia_2009]

.................................................. ........pt. o tzaranca.......................................... .............................

Ai descris pe larg rinduiala celui adormit dar din care reies si obiceiuri regionale . Am inteles si nivelul de cunostinte pe care il ai si si intentia . Pina aici nimic nelalocul lui. Dar totusi nu stiu inca ce sa fac . De ce spun aceasta ? deoarece fara sa vrei (cel putin eu cred asa sincer) faci citeva greseli serioase care puse linga multitudinea cunostintelor totusi le stirbeste putin.
Eu zic sa-mi spun parerea iar tu fa cum crezi de cuvinta :
Prima mare observatie este aceea ca o serie de gesturi si atitudini minutios precizate in primul rind nu sunt canonice, obligatorii, nu afecteaza ierurgia prin lipsa lor sau prin savirsirea altfel decit ai descris , si ca drept dovada sunt practicate diferit de la o provincie la alta a tarii.Astfel :
- pometii se dau la fel de corect chiar de la inceputul parastasului , nu este nevoie sa astepti pina la ,,cu sfintii odihneste ..."; poti saruta sau nu mina preotului; barbatii care dau luminari sau pometi preotului in drumul lor de intoarcere la locul initial din jumatatea dreapta a bisericii , mai aproape sau mai departe de preot, tot ii va trece prin fata fara ca aceasta sa fie inteleasa ca o impietate .
- impartirea de obiecte , altele decit mincarea , nu se obisnuieste in toate zonele tarii sau cel putin nu in aceiasi desvoltare.
A doua observatie se refera la greseli mai serioase , cu importanta mult mai mare decit primele, si care in general la nivel de crestin de rind nu sunt cunoscute si lucru si mai grav nu sunt cunoscute nici de toti preotii sau cunoscute dar ignorate :
- pe orice pomelnic , indiferent de slujba pt. care se da nu se trece decit numele, fara nici o alta specificatie . Grija de a se gindi vesnic la adormire este doar a crestinului; de asemenea el poarta singur grija ca a adormit sau nu cu rinduiala implinita corect . Chiar daca se va trece pe pomelnic (o inselare greu de scos din reaua obisnuinta a valahului !) ca a adormit ne spovedit, neimpartasit si fara luminare si preotul pomeneste asta , adormitului nu-i este de nici un folos, dar de nici un folos pt. ca nu mai are cum sa fie ajutat atita timp cit el insusi nu a purtat aceasta grija ; chiar daca moartea vine fulgerator daca se spovedea si se impartasea regulat atunci se cheama ca a adormit in buna rinduiala. Dar aceasta pomenire a preotului le este de mult folos rusinos celor vi care auzind aceasta specificatie stau linistiti cum ,,ca-i prinde bine" adormitului, lucru tare fals . Mai apoi , luminarea care se aprinde adormitului nu are nici o valoare si reprezinta un obicei de care crestinul iarasi nu poate fi desvatat . Nu aceasta luminare ii lumineaza cale prin vami ci doar faptele si credinta lui . Pai daca ar fi asa , doar cu o luminare sa ai calea luminata atunci am frunzarii toata viata cum am vrea iar cind am adormi ne-am pune un snop de luminari in brate si gata... ne va fi si bine . Ei, de unde aiureala asta . Dar daca luminarea nu are nici o valoare (sunt minastiri si duhovnici seriosi in tara precum si preoti de mir care nici macar la impartasanie nu te obliga sau chiar te opresc sa ai luminare aprinsa ) deoarece nu luminarea ne mintuieste a fi impartasit este un lucru cu totul deosebit de important . De ce asa? Pt. ca spune Hristos insusi : ,,... cine nu maninca trupul meu si nu bea singele meu nu va intra in imparatia cerurilor" Ori asta este cu siguranta extraordinar de important . Ca atare , apartinatorii celui ce este pe patul de moarte nu trebuie sa aibe grija luminarii permanente ca sa fie linga muribund ci ca acesta sa fie spovedit si impartasit atita timp cit mai este constient . Nu luminarea este importanta ci sfinta si dumnezeiasca impartasanie . Aceasta mintuieste si baga in rai (asta este conditia cea mai mare dupa care depinde si ce ai facut cu toata viata ta) si nu luminarea .Sa nu intelegi ca sunt cu totul impotriva ei , nu, daca este aprinsa nu este rau dar nu ea este importanta. Dar despre luminare putem spune altceva :
- luminarea care insoteste orice pomelnic nu o aprinzi de la nici o candela sau sfesnic de sfinti sau cu atit si mai mult de la Maica Domnului pt. ca nu ai de unde sa ai asemenea indrasneala (la MD doar te prosternezi inchinindu-te adinc !) tu un muritor de rind ci de la un sfesnic pe care preotul trebuie sa se ingrijeasca sa il pozitioneze pe linga usa de miazanoapte a altarului , special pt. acest scop.
- daca am inteles eu bine spui ca datorita unor perioade de interdictie din timpul anului se poate ca parastasele sa nu se savirseasca dar pomenile merg, adica se fac ! Sau cu alte cuvinte ierurgia (rugaciunile) care defineste tipul si scopul slujbei pt. raposat nu se face , ca este interdictie, dar ,,cheful" se poate face ca pt. el nu este interdictie ? Nu inteleg, ori nu sti tu bine, ori este un obicei local , ori... Adica slujba care are efect asupra adormitului se opreste dar pomana care este mult mai mica in semnificatie se poate savirsi ? Sa zicem , din bunavointa ca greseala este la mine deoarece nu pricep logica !
- am sesizat ca si in zona geografica din care esti tu se foloseste la masa (la poma, cum spui tu) bauturile spirtoase (tuica) ca de altfel in mai toate zonele tarii . S-a scos din uz doar acolo unde insusi preotul are o viata proprie riguroasa si nu foloseste el si si pe enoriasi i-a instruit ca un crestin evlavios nu gusta bauturi spirtoase ci doar vin si eventual bere. Asta nu este o critica ci doar o observatie care pe, linga multe altele ne arata ca pina sa treaca poporul mare la o viata duhovniceasca imbunatatita este necesar ca insasi preotii sa fie de o alta calitate decit cea prezenta. Dar lucrurile bune se deprind tare anevoie.

Am facut aceste completari nu ca as fi avut ceva cu tine sora , le-as fi facut indiferent cine le-ar fi postat, ci pt. a-mi spune parerea corecta (zic eu , cel ce am aflat din cartile de slujba)despre care este rinduiala si cu ce mai poate fi ajutat omul adormit . Restul, ca facem 40 de pite sau 85 de colaci, ca avem 3-5-8-11 prosoape cu luminare si legate sau nu cu ata , ca punem la colac 1-2 sau nici o farfurie, ca facem masa sau nu, ca impartim haine sau nu ... asta conteaza prea putin , pt. ca pe lumea cealalta asa cum ne-a spus Hristos insusi duhul omului nici nu mai maninca, nici nu mai bea, nici nu se mai marita sau insoara, nici nu se mai imbraca ci traieste intro alta stare decit cea de pe pamint .Bine ar fi ca preotii sa insiste ca oamenii sa nu-si concentreze atentia tocmai pe lucrurile nesemnificative in dauna celor f. importante. Chiar legat de aceasta practica tocmai de asta ne ridiculizeaza neoprotestantii ca facem pomeni si dam mincare si haine de pomana intrebindu-ne : mai, ia spuneti voi, ati auzit ca mortul mai maninca sau se mai imbraca sau daca maninci tu cum ajunge la el hrana?!?!?! Pe mort il ajuta ff. mult pomenirea la sf. liturghie (de obste, sarindare ), parastasul cu coliva, spovedirea si impartasirea lui inaintea adormirii , faptele lui si viata insasi pe care a trait-o si abia in ultimul rind pomana restrinsa (orice mincare sau obiect dat de pomana) sau largita (pomeni facute cu intreg satul sau blocul si poate si la vreun restaurant) dar la care fiecare primitor sau participant spune acea mica rugaciune de iertare a raposatului care adunate din gura tuturor si ajungind in duh la D.zeu poate usura putin sau mai mult pe cel in cauza .

Asta este dupa parerea mea, o mica recenzie despre sensul si semnificatia rinduielii celui raposat. Dar sunt dispus si la orice alta observatie pe care o primesc fara suparare.