Cam dure idei circula in Romania despre postul femeilor insarcinate.. Mie aici mi-a spus duhovnicul (care ia postul in serios, in general) de la inceput ca postul meu este sarcina.
Si cum adica, de la doi ani in Romania copiii trebuie sa ajuneze pentru impartasanie? Nu prea imi inchipui cum s-ar putea face chestia asta. Doar sa ii impartasesti la inceputul liturghiei, daca stai aproape de biserica si incepe devreme, dar nu mi se pare corect, pentru ca copilul trebuie sa invete de la inceput ca impartasania se face intr-un anume moment al slujbei, odata cu toata lumea. Mi se pare mai important decat ajunarea. Au tot timpul sa invete, incetul cu incetul, si sa nu manance.
Singura ajunare pe care copilul meu la 20 de luni ani o face (cu greu) este ca inainte de impartasanie vede anafura care se aduice in biserica si cere, iar eu ii zic sa astepte pana dupa impartasanie ;-) (dar prefer sa nu vada painea..)
Si sa va mai spun ceva care poate o sa va socheze: mi se pare ca in cazul alimentatiei copilului, mama si nu preotul este responsabila in fata lui Dumnezeu. Ea ar trebui sa hotarasca cand copilul ei este destul de mare si matur ca sa ajuneze.
Dar m-am indepartat de la subiect..
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
|