Am luat-o la mine, in urma cu multi ani pe fetita surorii mele care avea pe atunci 9 sau 10 ani. Dupa plecarea ei, am constatat ca-mi lipsesc bani. M-am framantat mult in sufletul meu daca sa-i spun surorii mele. Dar dupa mai multa reflectie, m-am hotarat sa-i spun ca nu stiu ce am facut cu niste bani si poate ma ajuta nepoata sa reconstitui cheltuielile facute impreuna. Sora mea m-a privit cu atentie si mi-a spus ca are probleme de ceva vreme cu fetita ei. Am sfatuit-o sa reactioneze calm, fara sa tipe la ea, sau , Doamne fereste, sa o bata. Si asa suferea de epilepsie nepoata, bataia ii mai lipsea! I-am spus ca week-end-ul viitor o iau la mine si , cu rugaciune, ne va arata Domnul cum e mai bine sa procedam. Zis si facut!
Asa s-a nimerit (Slava Domnului), ca vineri noaptea a fost o furtuna infioratoare. Nepoata a inceput sa planga cuibarindu-se in bratele mele. I-am spus ca asa ne cearta Dumnezeu cand facem rele. Sa ne gandim impreuna oare ce rele am facut si sa mergem la Biserica sa ne spovedim ca sa ne ierte Dumnezeu si sa fim linistite in suflet. Asa a inceput concursul "celor rele", mai in gluma, mai in serios, pana a recunoscut ca a luat bani din poseta mamei ei si dintr-a mea.
A doua zi ne-am dus la Biserica, ne-am spovedit, ne-am impartasit, am cumparat apoi un trandafir impecabil si am plecat impreuna spre casa surorii mele. Fetita ei i-a dat trandafirul cerandu-si iertare cu lacrimi in ochi cat boabele de struguri.
Slava Domnului!
PS: Am povestit ceea ce s-a intamplat. Gaseste un moment de care te poti lega ca sa actionezi astfel incat fetita intr-adevar sa simta ca e rau ceea ce face! Roaga-te mult si Domnul te va ajuta! Domnul sa va ocroteasca!
|