Citat:
În prealabil postat de Fani71
Ma refeream la ispita gandului, cum ii explicam lui Jane.
Gandul ca, casatoriti fiind, asa ar trebui sa traim in felul marilor asceti din pustie.
Din cate stiu eu, ispita e dreapta este si atunci cand ne intindem mai mult decat ne este plapuma, duhovniceste. Duhovnicii buni in general ii opresc pe credinciosi daca ei vor sa practice lucruri care le depasesc puterile sau care nu intra in felul lor de viata.
Atunci, daca viata de mirean nu este cale spre mantuire, explica te rog de ce casatoria este o sfanta taina si de ce se spune de ex. in canonul sfantului Andrei ca 'patul cununiei neintinat este'?
Te rog, nu spune ca pana la urma taina cununiei se face in speranta ca cei doi vor trai ca fratii sau ca se vor feri de orice bucurie data de viata de familie (pe langa asceza care se cere si de la ei si greutatile vietii in doi si a nasterii si cresterii copiilor).
|
Harul produce rodirea duhovniceasca iar harul lucreaza pe masura renuntarii la propria vointa. Nu trebuie sa atingem performantele de post si priveghere ale ascetilor pustiei dar trebuie sa ne taiem voia permanent si sa cautam voia lui Dumnezeu. Cautând voia Lui de fapt Îl cautam pe El iar marturia Sfintilor este ca Dumnezeu raspunde acestei cautari si în acest raspuns consta cunoasterea Lui. Trebuie sa ajungem sa cunoastem mistic pe Dumnezeu, nu doar teoretic din carti.
Viata de mirean duce la mântuire daca e traita în sfintenie, în înfrânare de la toate gândurile, miscarile, privirile etc. S-a mai zis, Sf. Gura de Aur spune ca între calugar si mirean nu e nici o diferenta decât faptul ca unul trebuie sa traiasca singur iar celalalt în familie.