În prealabil postat de penticostalulmantuit
O fac domnule Danut. Macar ca postul tau mi-a fost adresat in modul cel mai direct: eu sunt penticostal, vorbesc in limbi, si tu ai afirmat ceva noi, ăștia... Stii tu ce ai zis, nu mai amintesc. Apoi, nu te supăra, dar nici nu ai adus argumente si nici nu ti-ai cerut scuze.
Recunosc pe de alta parte ca nu citisem postarile din mijlocul topicului. Doar primele si ultimile pagini. Asa am dat peste afirmatia ta scurta si cuprinzatoare.
Acum am citit, dar altă pacoste...la cat am vazut ca ai vorbit cu Totpeetor, incep sa am indoieli in a crede ca mai poate fi o discutie constructiva. Dar hai sa incerc, cine stie planurile Domnului.
In primul rand as vrea sa subliniez ca vorbirea in limbi nu este un dar penticostal ci unul care apartine Duhului Sfant si pe care Duhul Sfant il da oricarui crestin voieste: baptist, catolic, ortodox, luteran si asa mai departe. In majoritatea confesiunilor crestine sunt mai multi sau mai putini vorbitori in alte limbi.
Repet: eu nu discut despre vorbirea in limbi a penticostalilor si cu atat mai putin despre vorbirea in limbi a samanilor, îndracitilor & co. Vorbesc despre vorbirea in limbi a apostolilor, a ortodocsilor, a baptistilor, a catolicilor, a ta, poate, cândva, în viitor.
Ceea ce eu propun este sa nu consideram ca vorbirea in alte limbi este a penticostalilor. Le dam o prea mare cinste si unora dintre ei le convine prea mult.
Duhul Sfant nu al penticostalilor ci al Lui Dumnezeu.
Vorbirea in limbi nu e a penticostalilor ci e un dar al Duhului Sfant
In al doilea rand am vazut ca multi dintre voi considerati ca singura utilitate a acestui dar fost in cazul apostolilor pentru a-i ajuta sa predice evanghelia prozelitilor veniti la Ierusalim in ziua Cincizecimii.
Nu pot fi de acord că aceasta este (sau a fost) singurul motiv pentru care Duhul Sfant a dat acest dar, al vorbirii in alte limbi. De ce? Pentru ca in Noul Testament se vorbeste de cel putin patru ori despre vorbirea in alte limbi. Intr-un singur caz poate fi trasa concluzia pe care o propuneti voi: Faptele Sfinților Apostoli 2.
Mai sunt alte trei pasaje: Faptele Sfinților Apostoli 10, Faptele Sfinților Apostoli 19, Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 14. Ce facem cu ele? In niciunul nu se sugereaza ca ar fi fost oameni straini carora sa li se predice in limba lor.
Se sugereaza pe forum ca toti cei care au vorbit in alte limbi in Noul Testament au predicat in alte limbi. Eu as sugera si existenta rugaciunii in alte limbi. Daca in Fapte 2 putem crede ca apostolii au predicat in alte limbi ( pasajul nu exprima exact aceasta) in celelalte pasaje textul nu ne lasa sa intelegem ca a fost vorba despre predicare.
In concluzie ceea ce eu sustin este ca:
1. Vorbirea in limbi este unul din darurile Duhului Duhului Sfant, nu un ingredient penticostal. Orice crestin are acces la el.
2. Vorbirea in alte limbi include atât predicare in alte limbi cât si rugaciune in alte limbi
|