Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Un raspuns plin de diplomatie, ca de obicei. Cand vii cu argumente din viata ta personala, nu e concludent, nefiind verificabil.
Noi aici discutam in principiu, ca sa ne lamurim in anumite privinte.
|
Nu am venit cu vreun
argument din viata personala. Am raspuns numai la intrebarile tale personale cum fac eu sa ma smeresc 'traind in placeri', 'fara necesitatea suferintei', sau nu stiu cum te-ai exprimat exact. (de altfel nu ai raspuns, tu cum faci sa te feresti de placerile firesti?)
Asa imi trebuie daca mi-a scapat in focul discutiei un 'detaliu' personal. Sigur, e neverificabil ca sotul meu are o boala incurabila si ca noi traim asta zi de zi, ora de ora, dar ca Dumnezeu in marea lui mila ne face totusi sa avem si bucurii in mijlocul acestei dureri, lucru pentru care chiar am de ce-i multumi. Deci, forget it.
Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Intr-adevar Sf. Vasile a avut frati sfinti, dar acest lucru se datoreaza in primul rand vietii ingeresti pe care au dus-o: http://www.sfantulvasilecelmare.info/viata.php
Ei nu au cunoscut viata de familie, ramanand necasatoriti, si au fost dintru inceput dedicati lui Dumnezeu, prin asceza. |
Eu ma refeream la
parintii lui, pe care acum am uitat cum ii cheama. Pe tatal lui cred tot Vasile (caruia i se zicea si Vasile cel batran, parca) si pe mama lui, am uitat. Ei au avut multi copii, dintre care 5 sfinti. Unul din ei a fost casatorit, sf. Grigore de Nyssa, ceilalti necasatoriti.
Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Am auzit de ispita de dreapta, dar inca nu am ajuns acolo. Vrei sa spui ca ai ajuns la ispitita de dreapta? Stii ce presupune acest lucru, nu? Prea multe osteneli, asta presupune.
|
Ma refeream la ispita gandului, cum ii explicam lui Jane.
Gandul ca, casatoriti fiind, asa ar trebui sa traim in felul marilor asceti din pustie.
Din cate stiu eu, ispita e dreapta este si atunci cand ne intindem mai mult decat ne este plapuma, duhovniceste. Duhovnicii buni in general ii opresc pe credinciosi daca ei vor sa practice lucruri care le depasesc puterile sau care nu intra in felul lor de viata.
Cineva mi-a povestit ca odata, atunci cand se spovedea de nu stiu ce chestii foarte spirituale si ascetice pe care nu reusea sa le faca, duhovnicul l-a intrerupt brusc si i-a zis 'Dumneavoastra nu veti fi judecat ca un calugar, veti fi judecat ca medic'.' Scurt si la obiect! Este vorba de un dovovnic cunoscut in Romania, cu viata sfanta.
Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Ajutorul pe care il primi de la Dumnezeu, este ca nu ne arata pacatele in fiecare secunda, ca nu am rezista. Placerile noastre vin din aceasta lume si in toti anii vietii mele nu am auzit nici un om laudandu-L pe Dumnezeu pentru frumusetea unei fiinte; ba mai degraba dorind sa pacatuiasca cu ea/el. Culoarea si parfumul unei flori mai usor ne duc cu gandul catre Dumnezeu. Apoftegma din Pateric nu pare a fi prea cunoscuta... si ma indoiesc ca oameni obisnuit ca noi gandesc asa. Imi este deci greu sa cred ca este cineva pe acest forum, ca sa nu dau nume, care da lauda lui Dumnezeu de cate ori vede un chip frumos. Si daca totusi exista vreunul, il rog sa ma ierte ca am facut aceasta afirmatie; dar in cazul acesta se inscrie la exceptii si nu costituie o regula.
|
Stai asa, Anca: nu prea e corect. Tu ma tot criticai pe mine ca aleg numai ce imi place din sfantii parinti sau ca daca nu imi convine nu accept. Nu faci si tu asa? Povestea din pateric pe care am citat-o este si ea din Pateric, la fel ca cea cu cizmarul care era mai sfant decat sfantul Antonie (si al carui nume nici macar nu ii stim - deci nu este in calendar; nu inseamna asta ca mai sunt si alti oameni care s-au mantuit in acest mod 'modest', in familie si in munca pe care o faceau, nu in pustie?).
Faptul ca aceste povesti sunt mai putin cunoscute arata dupa parerea mea tocmai ca exista o problema in mediile foarte cucernice actuale, ca sunt prea monahizate si ca acorda o importanta prea mica vietii oamenilor care nu au ales calugaria.
Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
In concluzie, Fani, cum nu discutam despre tine personal, ci despre afirmatiile noastre pe diversele teme, nu m-ai convins ca viata pe care o duc mirenii nostri, inclusiv noi, este cea care ne va aduce mantuirea. Pana nu ne curatam de pacate si patimi, nici nu am inceput sa punem inceput bun.
|
Atunci, daca viata de mirean nu este cale spre mantuire, explica te rog de ce casatoria este o sfanta taina si de ce se spune de ex. in canonul sfantului Andrei ca 'patul cununiei neintinat este'?
Te rog, nu spune ca pana la urma taina cununiei se face in speranta ca cei doi vor trai ca fratii sau ca se vor feri de orice bucurie data de viata de familie (pe langa asceza care se cere si de la ei si greutatile vietii in doi si a nasterii si cresterii copiilor).
Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Problema nu e ca Dumnezeu ne da bucurii, ci ca ni le luam singuri, inainte de a le fi meritat; si pe altele decat cele pe care ni le-ar da Dumnezeu.
Citesc acum din Sfintii Parinti, de aceea am si citate la indemana, si ei ne invata altceva despre drumul spre mantuire. De ce sa nu-i urmam pe ei, in limita puterilor noastre? Am sti macar ca suntem pe drumul cel bun.
|
Sigur, pe ei ar trebui sa-i urmam, dar nu orbeste, cum mi se pare ca propui tu.
Si, de altfel, tot selectiv.
Daca eu iti voi face o colectie de citate care sa-mi sprijine spusele, sunt sigura ca vei zice ca nu sunt reprezentative. Din fericire, nu sunt asa buna la citate. Cele pe care le-am dat, le-ai pus intotdeauna sub semnul intrebarii.