Pun aici un link spre blogul lui Father Stephen, din pacate e in engleza insa pentru cine cunoaste limba si are rabdare sa parcurga textul, poate fi de folos. Pe scurt, parintele afirma ca problema umanitatii nu este una morala, ci una
existentiala. Ca doar faptele bune, binele, moralitatea, singure, nu rezolva aceasta problema. Descrie experienta sa de preot in USA, unde oamenii au impresia ca de-asta sunt bune bisericile, ca sa indemne oamenii la bine, la moralitate, cand in fapt, deasupra acestor fapte se ridica impartasirea cu Iisus Hristos in biserica, impartasire fara de care ne indreptam inevitabil spre moarte, ba chiar murim chiar in clipa asta si fara sa ne dam seama. Putem fi oricat de morali vrem (si putem), oricat de buni, indemnandu-i si pe altii la acelasi lucru, insa doar asta nu ne salveaza. Rugaciunea, postul, milosteniile, in aceasta perspectiva, nu sunt doar datorii morale, ci lucruri fara de care am muri.
Textul aici:
http://fatherstephen.wordpress.com/2010/03/18/5867/
Ca o observatie personala, acest lucru explica si de ce "binele" universal, "general", lipsit de Dumnezeu, nu este mantuitor, morala, filantropia si umanismul in afara lui Hristos, dandu-L pe acesta la o parte, nu au nici o valoare (idee pe care nu am conceput-o eu, am citit-o la altii, evident). Un fel de a ridica moralitatea si binele la rang de idol, cred.