Am pierdut adevaratul sens al unei felicitari trimise cu prilejul unei sarbatori crestine. Cred ca ea ar trebui sa semnifice, in primul rand, o buna vestire a acelei sarbatori, exprimata prin imagine si cuvinte (urare).
Biserica ortodoxa nu trimite credinciosilor propriu-zis felicitari, insa trimite mai mult decat atat. In zilele ce premerg sau in cele ce urmeaza marilor praznice preotul merge, din casa in casa, cu icoana sau cu Botezul, pentru a impartasii tuturor credinciosilor bucuria praznicului. Poate fi considerata si aceasta o felicitare, dar una a intalnirii personale, una datatore de binecuvantare si har.
Nu trebuie sa ne mire faptul ca suntem invitati sa acceptam drept simboluri ale celor doua mari sarbatori crestine, Nasterea Domnului si Invierea Domnului, lucruri cu totul straine de ele. Secularizarea si desacralizarea societatii se pot observa chiar si in aceste aspecte marunte.
Sunt constient ca nimeni nu pune pe felicitari imagini cu renii si elfii lui Mos Craciun, sau cu puisori si iepurasi, pentru a ne trimite cu gandul la Hristos, ci poate, mai degraba, pentru a ne indeparta cu gandul de la El.
|