Defapt, vezi dumneata ciudățenie, că pe vremea lui Noe, chiar dacă apele de sub Cer se adunau totuși în adunările lor, Domnul a deschis izvoarele adâncului cel mare, deci izvorau din pământ și din adânc și a mai dat să curgă pe jgheburi și din Cer și cădea și ploaie multă și nu bătea vânt, deci iată de unde s-a strâns atâta apă de a acoperit munții cei mai înalți. Deci nu a fost ca înainte de ziua 3-a a Facerii când apele de sub Cer nu se adunau în adunările lor, așa cum am scris eu greșit mai sus, ci a lăsat Dumnezeu să curgă din Cer și să plouă și să iasă din izvoare, din adâncul cel mare atâta apă pâna a acoperit apa
munții cei mai înalți cu 15 coți:
„ Si-atat de mult s'au instapanit apele pe pamant, incat toti muntii cei inalti care erau sub cer s'au acoperit;
cu cincisprezece coti s'a ridicat apa deasupra-le si toti muntii cei inalti s'au acoperit.”
iar apoi, când și-a amintit Dumnezeu de Noe :
„Si Dumnezeu Si-a adus aminte de Noe si de toate fiarele si de toate dobitoacele si de toate pasarile si de toate vietatile miscatoare cate erau cu el in corabie; si a adus Dumnezeu vant pe pamant si apele s'au potolit; izvoarele adancului si jgheaburile cerului s'au inchis si ploaia din cer a incetat.”