Citat:
În prealabil postat de anna21
Nu ma pricep, dar cred ca totusi in comunism familia nu era lasata de izbeliste. Primeai casa, primeai serviciu, existau programe de ingrijirea copiilor (eu am fost o vreme intr-un program care ar fi echivalentul "after-school" modern).
|
Casă, da, primeai un apartament în niște blocuri nenorocite după vreo 20 de ani după ce depuneai cerere. Nu tu îți alegeai numărul de camere și suprafața, ci partidul. Vroiai 3 camere ? Se aproba dacă aveai 2 copii de sexe diferite. Sau dacă veneai cu un certidicat medical că stai împreună cu soacra, care e nebună și are neapărat nevoie de camera ei.
Serviciu primeai, dar nu în județul în care terminai liceul sau facultatea și, de regulă, nici în cele limitrofe. Moldovenii erau mutați în Ardeal, iar ardelenii în Regat. În fiecare promoție de la Facultatea de Medicină din București, erau câțiva (maxim 20) care primeau repartiție în București: aceștia erau țucaloforii partidului. Circula o glumă: repartiția mediciniștilor e de 3 feluri: 1) în sate unde oprește trenul, 2) în sate unde se aude trenul și 3) în sate unde nu s-a auzit de tren. Ca să prinzi un sat, să zicem, în Argeș în primele 2 categorii trebuia ca la momentul repartiției să fii căsătorit cu o muncitoare din Argeș și, pare de neînchipuit, mulți făceau căsătorii de formă pentru asta.
Dar că femeile erau duse la ginecolog precum vacile la veterinar știți ? Că, dacă deveneau mame, puteau să stea acasă cu copilul cel mult 3 luni, după care veneau înapoi la lucru știți ? Că acel "echivalent al after-schoolului modern" care se numea "semi" (semiinternat) era pe bani, ca și acuma, știți ? Că a doua zi de Paști, lunea, erai obligatoriu la lucru ați auzit ? Că nu era bine să se știe că ai fost la biserică, că asculți posturi de radio străine, că ești abonat la biblioteci străine, că ai primit pe un străin în casă ori chiar ai fost cu el la restaurant unde chelneri impertinenți și pe cai mari vă serveau cu parizer pane și cu cartofi garnis ? Că programa școlară era sufocată de socialism științific, că istoria se preda triumfalist și mincinos, Religia era opium pentru popor și Regele era trădător de țară ? Că televiziunea emitea doar două ore pe zi, parțial color, iar acelea erau cu aventurile Geniului Carpaților și Eroului Între Eroii Neamului sau, ca variație, cu Academician Doctor Docent de Renume Mondial ? Știți care era nivelul mortalității infantile, știți că cei mici erau declarați născuți vii după 5 zile de la naștere, ca să nu se strice statisticile ? Toate acestea s-au uitat și nici nu se mai știu. Toți cei care regretă vremurile acelea de întuneric roșu, de fapt tinerețea lor și-o regretă. Bine că s-a terminat !
Nu e mult mai bine nici acum în multe privințe, dar, cel puțin, nu mai avem scuza pe care o puteam invoca atunci.