[sophia]

Si eu vad o diferenta si necesitatea unei selectii cu grija a cazurilor.
De obicei in cazul unui divort sunt amandoi vinovati, dar sunt si altfel de situatii.
De ex. se poate ca preoteasa sa fii inteles de la inceput gresit menirea ei si ce o asteapta, sa nu mai poata duce acea cruce.
Fiindca nu este usor sa fii preoteasa si iti schimba viata radical.
Si daca este asa cum se poveste pe aici ca stau fetele coada la teologie sa prinda viitori preoti in ideea gresita ca aia sunt Dumnezei si nu oameni si nu gresesc si vor trai ca in sanul lui Avraam, atunci chiar nu e de mirare.
Plus ca tinerii studenti la teologie sunt obligati sa-si gaseasca repede soata, ca poata fi hirotoniti. N-au timp si sfatuire in gasirea femeii potrivite de a fi preoteasa.
Pai asta nu este vina lor si tot pe ei ii pedepsim?
Plus ca mai poate aparea si ispita personala: "am vazut pe altcineva care m-a atras" si cu el vreau.
Sunt lucruri personale. De ce sa invinovatim mereu, fara discernamant pe amandoi.

Acum eu nu pricep nici unde este de fapt problema: la divortul ca atare, sau la lipsa femeii?
Ca asa ma intreb si ce facem cu cei vaduvi? Ei au voie?
Eu vad mai degraba o problema in viata unui barbat fara femeie/familie, decat in pacatul de a divorta (care in ortodoxie nu este de fapt pacat).
Un preot singur (fie el divortat, sau vaduv) are anumite probleme si ispite care se pot agrava in timp.
Eu aici vad pericolul si necesitatea de a nu lasa preoti fara sotii.
Mai degraba recasatorire, decat celibat.
Nu degeaba sunt obligati sa se casatoreasca inainte de hirotonisire.