Poti sa-ti propui un exercitiu destul de verosimil la o adica, in a anticipa adevarata ta 'dispozitie' la sacrificiu intr-un moment in care ar fi prea tarziu - de pilda daca ti s-ar intampla o mare nenorocire.
Sa zicem ca s-ar declansa un eveniment atat de tulburator in viata ta incat intreaga ta existenta ar fi redusa la cateva activitati fundamentale care te-ar mentine in viata in mod constient, si carora te-ai dedica astfel pe deplin, hrana, somn, igiena, alege tu in continuare... sa zicem ca iti ramane si eventualitatea posibilitatii de a te ridica din pat si a umbla, de a-ti privi picioarele umbland pe strazile orasului, printre alti oameni, ca alti oameni. Gandeste-te ca vei muri, iar acesta nu este un scenariu.
Daca in viitor ai avea candva posibilitatea sa te intorci in acest moment in timp din care te indoiesti in privinta capacitatii de a-ti coordona acest segment indezirabil al vietii tale de zi cu zi, eu-l tau din acea zi din viitor poate isi gaseste indeajunsa trecere in fata zilei tale de azi pentru a te scutura si a-ti vesti din fericire ca mai ai aceasta sansa a prezentului spre indreptare, si cea a zilei de maine poate, si a tuturor zilelor care iti raman de trait in masura in care il indupleci pe Dumnezeu sa iti dea ragaz sa te dezmeticesti. Si eu am fumat timp de 8 ani.
|