Mai Costel, dar se pune totusi intrebarea fireasca: ce vrei de fapt de la viata?
Ori te casatoresti cu Dumnezeu, ori cu un om. Amandoua nu se poate.
Si nu cred ca lucrul asta apare asa mai tarziu, cum imi spui de sfinti.
Monahia este (cel putin teoretic) ceva f.serios, ceva profund. Daca ai asa o credinta te mai gandesti sa te casatoresti?
Si din cate se intelege, la cel ce a deschis subiectul este ceva premeditat, ca sa spun (nu ca altfel as intelege, sau as accepta).
El spune de la inceput ca cineva vrea sa se cunune si sa se calugareasca imediat, adica sa le faca in acelasi timp. Si atunci ma intreb pe cine iubeste de fapt?
Cum ai spus in exemplul cu sfintii, sau cum se mai spune pe firul celalalt, mai exista situatia ca cineva a descoperit monahismul dupa ani de casnicie si vrea sa mearga brusc la manastire: ca la inselat sotul/sotia, sau ca nu mai vrea familie, sex, mai stiu eu, sau ...ca l-a convins Dumnezeu atat de mult (cum s-a intamplat la Sf. Petru).
Si mai intreb atunci si altceva: s-ar putea si invers atunci: un monah/o maica, sa se si casatoreasca. Nu e acelasi lucru? Ar fi (mai) permisa varianta asta?
Sau si mai simplu: cu familia in manastire.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
|