[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Vorbeam pe un alt fir despre harul pe care il primeste preotul la hirotonire si se spunea acolo ca el ramane in acel om si daca este pacatos, sau caterisit sau cum se mai cheama pedepsele la cler.
Pe de alta parte am vazut cazuri de preoti si alte persoane din cler care raman in profesie pana la moarte.
De aceea imi pun niste intrebari:
1. Preotul, diaconul, episcop, patriarh, alte persoane din biserica - nu ies la pensie? Nu au concediu?
Nu se pot retrage pe caz de boala?
Ma refer la Ortodoxie, pentru ca la alte confesiuni am inteles ca este si altfel.

2. Profesia lsi functia a cler este pentru toata viata?
Omul de rand iese la pensie si gata, se ocupa de altele, cu unele exceptii bineininteles.
Cum este la cler? Sunt obligati sa ramana prin harul pe care il primesc, sau asa vor/simt ei?

Daca aleg sa renunte la profesie, mai raman cu harul totusi?

3. Isi aleg ei urmasi si ii pregatesc?

4. Dupa moarte au statut deosebit, devin sfinti cumva invaluiti in harul lor, sau se duc la fel cu ceilalti mireni la Judecata de Apoi?

Nu reusesc sa-mi imaginez chestia asta cu harul primit definitiv.
E ca si cum ei sunt facuti automat si pentru totdeauna alt fel de oameni, au o imunitate (precum politicienii).

5. La fel pentru duhovnici - pot sa renunte, sau sa li se retraga acest har/drept, sau il au pana la moarte.
Au voie sa-si aleaga fii/fiicele duhovnicesti, respectiv sa renunte la ei?

1. Ba da, au dreptul la pensie, concediu (trebuie aprobat şi sunt anumite condiţii), se pot retrage.

2. Practicarea preoţiei nu are legătură cu harul. Aici există, din câte am înţeles, unele mici deosebiri faţă de catolicism. Noi credem că harul preoţiei este indelebil (nu poate fi şters). Taina Hirotoniei presupune, ca şi cea a Botezului şi Mirungerii (confirmării) imprimarea unui semn de neşters pe suflet: este "marca" sau "caracterul" cum e numit. Nimic şi nimeni nu poate şterge acest semn, de aceea acestea sunt Tainele care se conferă o singură dată. Fiind o facultate a sufletului, această marcă rămâne chiar şi după moarte, după cum se spune şi la slujba hirotoniei ("Tu eşti preot în veac"). Pentru motive deosebit de grave, preotul poate fi caterisit, adică redus la starea laicală şi nu mai poate practica în mod licit ministerul preoţiei (decât spre pierirea sufletului său). Chiar şi într-un asemenea caz, dacă apare o situaţie de urgenţă şi un om este în pericol iminent de moarte şi nici un alt preot nu este aproape, preotul redus la starea laicală are dreptul, datoria şi facultatea să facă ceea ce preotul trebuie să facă, după care revine la starea laicală.

3. În principiu, nu preotul îşi alege urmaşul, ci superiorul său. Cu aprobarea sa, un urmaş desemnat încă din timpul activităţii sale poate fi instruit să îi urmeze.

4. Toţi oamenii trec prin Judecata individuală şi prin Judecata de Apoi. Preoţii nu fac excepţie. Preoţia nu este în nici un caz "paşaport spre Rai". Eventual dimpotrivă, căci lor mult li s-a dat şi mult li se va cere. Nu numai că preoţii sunt singurii oameni care, într-un fel, răspund şi pentru păcatele altora, după cum a arătat pr GeorgeS, dar ei nu pot invoca scuza ignoranţei. Un smintit sau un om care pur şi simplu nu cunoaşte, poate să comită, de exemplu, sacrilegiu cu Sf Împărtăşanie: păcatul său va fi atenuat sau chiar înlăturat cu totul de ignoranţă: pentru ei S-a rugat Isus spunând că "nu ştiu ce fac" când îşi băteau joc de Sfântul Său Trup pe cruce. Dar, dacă un preot comite exact acelaşi lucru, păcatul său e mult mai grav, fiindcă a ştiut Cine se află în Sfintele Daruri. Fiind mai aproape de Dumnezeu prin natura stării sale, preotul, atunci când cade, cade mai de sus şi durerea e mai mare. Dante îşi imagina Infernul ca un loc în care nivelul cel mai de jos e ocupat de papii, episcopii şi preoţii care au căzut de la faţa lui Dumnezeu. La urma urmei, noi suntem siguri doar în cazul unui singur om că a fost damnat, iar acesta a fost preot. Unul dintre cei 12: cel pe care Marele Preot care este Isus l-a numit "Fiul Pierzării".