Citat:
În prealabil postat de Imogene
Foarte interesant in Quo Vadis este portretizarea unor personaje-tip: Crispus (fanaticul) sau Glaucus ("smochinul roditor" :) ), Chilon Chilonides, etc.
|
Mie Chilon mi se pare personajul cel mai definitoriu pentru epoca respectiva.
Singurul aspect care ma deranjeaza - natural - este accentuarea lui Petru in sensul primatului papal, dar este la fel de natural pentru autor. La asta ma referam cand ziceam de final.
In rest, o carte absolut fabuloasa, pe care cred ca am sa o recitesc curand.