Am auzit de acest obicei si intr-un fel il inteleg, partial evident!
In lumea apostaziata in care traim (mai ales in strainatate), este oare sigur, ca va fi cineva, care sa ne faca pomenirile si pomenile de peste an? Cu acest gand porneste cel, care face aceasta pomana. Chiar daca sfinteste preotul bucatele, sper totusi ca nu face si slujba de ingropaciune... ca ar fi prea de tot.
Va intreb: ce e de facut, daca nu avem pe nimeni, care sa cunoasca datinile si care sa faca pomenirile la biserica? Ce optiuni avem, pentru a ne asigura din timpul vietii ca vom fi pomeniti dupa plecarea noastra la Domnul?