[Mihnea Dragomir]

Mass media este concentrată în câteva mâini. Asta peste tot, nu numai la noi. Aceste mâini joacă poker şi mizează pe globalizare şi pe modernism. Ceea ce se opune globalizării şi formării omului nou, modern, trebuie desfiinţat.
Or, sunt trei mari instituţii care stau în calea globalizării şi modernismului. Sunt trei mari instituţii tradiţionale. Acestea sunt: 1) Biserica 2) Familia şi 3) Monarhia. Acestea trei trebuie desfiinţate. O altă instituţie care face opoziţie parţială este şcoala. Deci, şcoala poate fi menţinută, dar trebuie radical transformată. În sfârşit, un anumit grad de opoziţie este oferit de mica întreprindere, de economia greu de controlat a micilor asocieri şi afaceri. Acestea pot fi menţinute şi uneori chiar încurajate, dacă sunt grupate în lanţuri mari, controlabile şi reglementate, astfel încât ceea ce numim "mica economie" să devină terminal al marilor afaceri.

Ca tactică, în fiecare ziar şi în fiecare jurnal TV trebuie să apară cel puţin o ştire proastă despre 1) Biserică 2) Familie 3) Monarhie. Din cauza dimensiunilor ei, este absolut necesar ca să fie atacată în primul rând Biserica Catolică, în special aparatul ei central şi cu precădere capul ei văzut, care este papa. Datorită faptului că este a doua ca dimensiuni şi din cauza încăpăţânării ei de a fi tradiţională, nu trebuie cruţată nici Biserica Ortodoxă. Biserica Luterană se desfiinţează singură, aici nu trebuie eforturi deosebite, de aceea presa nu trebuie neapărat să insiste. Celelalte comunităţi religioase trebuie tratate diferenţiat: cu blândeţe până la încurajare tacită în cazul sectelor favorabile modernităţii, aşa cum sunt, de exemplu, "Biserica" scientologică ori mişcările teozofice. Altele, care sunt ancorate în alte tradiţii venerabile şi care i-ar putea face pe oameni mai puţin aderenţi la modernitate, trebuie desfiinţate şi ele: aşa cum sunt, bunăoară, mişcările yoghine. În mod special trebuie atacat islamul, datorită potenţialului său de a se opune în mod militarist modernităţii şi din cauză că e centrat pe familie şi pe integrarea credinţei în viaţa de zi cu zi.

Familia trebuie desfiinţată ca instituţie tradiţională. Acest lucru se va realiza prin: facilitarea divorţurilor, dezincriminarea adulterului, oferirea ca modele a unor persoane singure sau în familii instabile, creşterea vârstei la care se întemeiază familiile, obligarea femeilor la muncă şi accentul pus pe carieră, creşterea numărului de ore la şcoală şi a activităţilor şcolare, introducerea noţiunilor de "training" şi "social week-end" pentru ca familiile să petreacă un timp cât mai mic cu progeniturile lor. Nu în ultimul rând, trebuie încurajate devierile sexuale prezentate ca normalitate alternativă.

Cu monarhia trebuie procedat ca şi cu Biserica. Datorită mărimii, vechimii şi importanţei ei strategice, se va considera ca ţintă principală monarhia britanică, în primul rând casa de Windsor şi prinţul moştenitor, neuitând aliaţii acestei monarhii şi susţinătorii ei, în special Camera Lorzilor, care trebuie căzută din orice drepturi reale. Celelalte monarhii trebuie golite de conţinut real. Se va inocula în special ideea că monrahiile sunt anacronice, aşa cum Biserica este anacronică şi, într-un anume fel, şi societatea bazată pe familii este anacronică.