[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de costel

"Cum se poate impaca intarirea unui Apostol cu cinstea de temelie a Bisericii si de suveran al ei, cu cuvintele neobisnuit de aspre ale Mantuitorului, care numeste pe Petru "Satana" si "sminteala", pentru ca nu cugeta cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor? Cum putea Mantuitorul sa intemeieze Biserica Sa, pe care "portile iadului" nu aveau s-o birue, pe omul care L-a tagaduit inaintea unei femei, in ceasul cel greu al incercarii? Si cum se poate face un privilegiu personal, exceptional si exclu*siv dintr-o putere (de a lega si dezlega), pe care Mantuitorul a dat-o tuturor Apostolilor? (Ioan 20, 22-28).

Adeseori vedem că Dumnezeu lucrează cu mijloace carente. Petru a fost un păcătos, dar celălalt întemeietor al Bisericii Romei, Paul, a fost un păcătos şi mai mare. Şi totuşi, din ei a binevoit Spiritul Sfânt să îşi facă vase alese.
Acest lucru îl observăm şi în vechiul testament. Cu David, cu profetul Iona, cu oameni slabi, păcătoşi, dar care s-au căit şi, ca şi Petru, au spus: "Doamne, tu ştii că Te iubesc".

(...)papalistii, (...)

Noi ne numim catolici. "Papalişti" e un termen pe care îl folosiţi cu intenţia de a ofensa. Nu e deloc bine pentru sufletul dv să cedaţi ispitei jignirii aproapelui. Noi nu folosim termeni ca "greco-schismatici", ori "cerularieni" la adresa fraţilor noştri ortodocşi, ci le spunem aşa cum le place lor să îşi spună: "ortodocşi".

cu o claritate care sa nu lase loc indoielii. Un privilegiu asa de important nu se putea lasa expus controverselor.

Nici in predicile, nici in epistolele Sfantului Petru sau ale celorlalti nu se gaseste nici cel mai mic indiciu

De faptul că ministerul petrin este unul special nu s-a îndoit nimeni până la Marea Schismă. Iar în predicile lui Petru observăm primatul petrin. Recitiţi, fără ochi întunecaţi de ură, ci cu dorinţa de a descoperi adevărul, episodul din "Fapte" în care se petrece cooptarea unui noi apostol pentru locul rămas vacant prin defecţiunea lui Iuda.