Pai pana s-ajungem ca marii duhovnici, ne straduim si noi cat putem. Mai poftim, mai cadem, ne mai ridicam, si tot asa.
Si e o porcarie sa insinuezi ceea ce tocmai ai insinuat cu Muntele Athos, ca daca ar fi cum ai zis tu, inseamna ca acolo ar fi cei mai decazuti moral si desfranati monhai, care nici sa vada parte feminina a unui animal nu pot ca-i apuca pandaliile. Ori, nu e deloc asa.
Ce ma seaca pe mine efectiv e ca noi, nestiind NIMIC din ce inseamna sa fii monah - si nu calugarie alba si restul, nu, frate, cu voturi si cu tuns cu tot, si cu toate ispitele care se intetesc pe urma - consideram ca am sti ceva despre poftele si psihologia unui monah.
Si proiectam asupra lor toate aberatiile si gandurile noastre de doi bani, imaginandu-ne despre ei ca fix cum gandim noi ca gandesc ei, asa si este.
__________________
„Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5)
|