Citat:
Īn prealabil postat de annajanette
Mereu mi-am pus aceasta intrebare, nu ptr ca nu cred si am nevoie de dovezi ci din pura curiozitate. Ce bine ar fi daca ar mai vorbi cu noi din cand in cand sa ne dea curaj cand ne credem invinsi, sa ne certe cand gresim, sa ne tina in brate cand ne simtim singuri si parasiti, sa putem sa avem un dialog si nu monolog atunci cand nu avem raspunsuri la intrebari.
|
La modul concret nu este cu putinta sa il vedem acum, pentru ca nu am putea rezista prezentei Sale sfinte. Stim ce s-a intamplat atunci cand cei care au venit sa-l aresteze pe Domnul in gradina Ghetsemani, oamenii aceia au intrebat si li s-a raspuns "Eu sunt". In acel moment Mantuitorul a fost pentru cateva momente in plinatatea Sa iar oamenii respectivi au cazut la pamant. De asemenea, prin Sf. apostol Pavel ni se spune ca la cea de a doua venire noi cei vii care vom fi ramas vor fi transformati, intr-o clipa, pentru intalnirea cu Domnul care va veni in mare slava. Este nevoie sa fim schimbati din toate punctele de vedere ca sa "facem fata" intalnirii acesteia.
As mai vrea sa iti dau un exemplu cand Domnul insusi fiind in trup nu a fost cunoscut de doi dintre ucenici atunci cand mergeau pe drumul Emausului. Mantuitorul se apropie de ei si intra in vorba, nu le spune pe fata cine este, ci ii lasa usor, usor sa il descopere, lucru care se intampla intr-un tarziu. Dumnezeu nu ne spune direct, sunt cu tine, te ajut, te iubesc etc, ci ne lasa sa observam singuri, cert este ca si la bucurie, si la necaz Domnul este cu noi. A se vedea atitudinea Mantuitorului in doua momente sociale complet diferite, nunta din Cana si o inmormantare sa-i spunem(ocazia in care este inviat Lazar). Domnul se bucura cu cei ce se bucura(nunta) si plange, se infioara in duhul Sau la moartea cuiva(aceea a lui Lazar)