[Antoni0]

În prealabil postat de sofia_78

Draga Antonio, nu eu raspund ptr mantuirea ta ci tu insuti, asa ca daca tu alegi in continuare sa cauti argumente ptr erezia ta, e treaba ta, daca nu-ti place asa mult de Pr Ilarion Argatu, atunci iti voi mai da cateva nume de Sfinti care au trait pe calendarul nou in Romania si Grecia iar moastele lor acum stau la mare cinste in manastiri pe NOU din Romania si Grecia, si mai fac si minuni:

Cine vorbeste de ...erezie! Lasa manipularea draga Sofia; nu NOI AM SCHIMBAT SFANTA TRADITIE, nu noi am schimbat calendarul bisericesc, nu noi am facut acorduri cu ereticii, liturghii si rugaciuni!

Dar iti place sa te minti singura! Chiar nu conteaza in ce manastiri stau sfintele moaste! Moastele Sfantului Ambrozie al Mediolanului si Sfantului Nicolae sunt la papistasi!

Sf Ioan Iacob Hozevitul a fost calugarit in 1933 la Manastirea Neamt, unde in 1936 a fost tuns monah, l-ai auzit vreodata sa mearga la stilisti? Moastele lui fac acum minuni.

Sa vedem daca e chiar asa cum zici tu, sau cum zice Sfantul:

Însemnăm spre ştiinţa tuturor creştinilor ortodocşi, de Răsărit,
aceste canoane din Pidalion, că nu-i este iertat nimănui a strica Pascalia,
care este în Psaltire, şi a schimba Sfintele Paşti şi sfintele sărbători de la data lor,
care sunt aşezate în calendarul iulian al Sfintei Biserici Ortodoxe de Răsărit.

(Aici clericii năimiţi sunt cei înşelaţi cu înnoirile aflaţi în slujba masoneriei şi a comunismului) [- nota Sfântului Ioan Iacob Românul].

din Sfântul Ioan Iacob Românul Din Ierihon către Sion, ediţia Jerusalem, 1999, pg. 561-566.

---

Iată un semn de încurajare pentru bieţii creştini râvnitori, carii pătimesc pentru apărarea Sfintelor Canoane şi cari sunt luaţi în batjocură de lumea modernă când pomenesc de Pidalion! (OARE LA CINE CREZI CA SE REFERA SFANTUL? LA CLEOPA&MANDITA CARE HULEAU SI MANIPULAU ASA CUM FACI TU "DEMN" SI ACUM...

Şi dacă nu ascultăm de Sfintele Canoane, atunci înseamnă că nu cinstim nici pe Cuviosul Nicodim şi nici pe Sfinţii Părinţi din vechime. Iar hotărârea care au făcut-o pentru canonizare (adică recunoaşterea) Cuviosului Nicodim este ca o grămadă de cărbuni aprinşi în capul celor cari au hotărât aceasta. Pe marele apărător al Sfintelor Canoane şi a vechiului Călindar l-au aşezat între Sfinţi, iar cartea Sfintelor Canoane şi Călindarul vechi îl ţin sub picioare!

Tu care eşti neîntrecut la sfătuire şi prea dulce vorbire, vorbeşte şi acum tainic, la inima Păstorilor duhovniceşti de după «Perdeaua Roşie» ca să nu mai facă tovărăşie cu Stăpânirea întunericului, ca să nu mai înjuge Biserica la carul sovietic, să nu mai facă slujnică pe Mireasa lui Hristos, care este Biserica.

---

În mânăstire s-a împrietenit cu cei mai bătrâni şi mai învăţaţi părinţi, cu care discuta despre mântuirea sufletului şi problema schimbarii calendarului, care era încă mult discutată atunci şi constituia o problemă cheie. S-a împrietenit cu un frate din Bucovina şi pe acest frate stareţul a hotărât să-l facă călugăr împreună cu alţi fraţi dar el n-a voit, spunând că mai întâi să facă Botezul adevărat prin afundare după cum s-a rânduit prin Sfinţii Apostoli, iar nu prin stropire cum se făcea atunci în Bucovina. După ce l-a botezat, a fost făcut şi călugăr şi cu acesta fratele Ilie s-a hotărât ca să meargă la Muntele Athos, unde se păstrează Calendarul adevărat ortodox. (pagina 15 în ediţia greacă).

În toamna lui 1936 porneşte spre Locurile Sfinte unde se păstrează Calendarul Ortodox neschimbat moştenit de la Sfinţii Părinţi ai Bisericii de Răsărit. (pagina 16 în ediţia greacă).

După câtva timp a murit Patriarhul Nicodim al României şi după obicei toate patriarhiile îi fac parastase la 40 de zile. Când a făcut parastas şi Patriarhul din Ierusalim, arhimandritul Victorin îl cheamă să ia parte şi pe părintele Ioan, dar nu s-a dus, pentru că Patriarhul Nicodim cât a trăit a persecutat Biserica cu calendarul adevărat Ortodox. Din cauza aceasta, arhimandritul Victorin s-a supărat foarte tare şi n-a vrut să treacă pe la Iordan, apoi din cauza războiului a plecat un an în Liban, iar la reîntoarcerea sa, aşa fel a făcut încât a trimis la Iordan pe părintele ce fusese mai înainte. (pagina 20 în ediţia greacă).

Părintele Ioan ţinea foarte mult la respectarea canoanelor Bisericii Ortodoxe de Răsărit, din care pricină a avut mult de suferit.

Din momentul când a fost hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt şi până la sfârşitul vieii, Părintele Ioan n-a slujit împreună cu alt preot. De asemenea, când slujea Sfânta Liturghie, nu punea la Proscomedie pe clericii de care auzise a fi masoni. (pagina 23 în ediţia greacă).



http://traditiaortodoxa.wordpress.co...-bisericeasca/



Dar sa vedem draga Sofia, cum mai manipulezi si CE A ZIS UCENICUL SFANTULUI IOAN IACOB, CUVIOSUL IOANICHIE PARAIALA:

La Cucova a fost măcel în toată puterea cuvântului, au fost ucişi oameni care nu vroiau nici măcar să se apere; asasinii au fost acoperiţi de imunitate: credinţa se plăteşte cu sânge. Eu am fost aici – m-am pus cu faţa la pământ ca să scap cu viaţă.

http://traditiaortodoxa.wordpress.co...iacob-romanul/


SA TE VAD DACA AI CURAJUL SA'L NUMESTI "STILIST" SI PE PARINTELE IOANICHIE PARAIALA CARE DUPA CUM VEZI, N'A ACCEPTAT SCHIMBAREA, IN '36 FIIND LA CUCOVA, UNDE NOU-REFORMISTII AU UITAT DE "DRAGOSTE"

Sf Nicolae Planas, preot in Atena pe nou in 1932.

After the calendar reform of 1924, when those who maintained the Old Calendar were first being persecuted, Saint Nicholas wanted to serve the Feast of the Holy Prophet Elisseos in the Church dedicated to his name in Athens (it has since been demolished), but decided against it after considering the possible confrontations which might ensue; he arranged, therefore, to serve at the Church of Saint Spyridon in Mantouka instead. However, the next day, June 14 (Old Style), found Saint Nicholas in the Church of Saint
Elisseos, serving the Divine Liturgy in honor of the Holy Prophet.

In great perplexity, his spiritual children asked him why he had changed his mind, to which Saint Nicholas replied with his characteristic simplicity, "...[T]his morning I saw the Prophet and he told me to come here to serve and not to fear anything, because he will watch over me" (Papa-Nicholas Planas, op. cit., p. 54 ).-Eds.]

http://www.holyfire.org/eng/doc_LitHavoc.htm


Orthodox Church in Russia through the Revolution, causing both Churches to stumble in one way or another, and admitting to both a craving for modern ideas and innovations which ultimately shattered the harmony of Orthodoxy throughout the world. How did Papa-Nicholas deal with these apocalyptic events and influences?

When one of his Readers asked him about the controversial Calendar reform, Papa Nicholas replied, "From conviction, the Old, and from obligation, the New!" In other

words, he continued to serve according to the Old Calendar--even when this necessitated serving secretly at night, but he did not leave the New Calendar bishops who had enacted this unlawful change. To the "ecclesiastical politics" of his day he reacted with his characteristic patience, meekness, and with obedience wherever possible without compromising the principles of traditional Orthodoxy.

When his secret serving according to the Old Calendar was discovered he was often reprimanded by the higher authorities in the Church. He always appeared when summoned and took his dressing-down without self-justification, disarming his accusers with his childlike simplicity and forthrightness. His intent was to remain true to his conscience; he did not try to build up a following or in any way stir up the faithful over the issue of the Calendar, although he blessed others to follow his example and to work for the formal reinstatement of the Old Calendar. Over and ever he said to everyone, "Whatever has been done uncanonically cannot stand--it will fall."

Sadly, the Calendar question was never resolved. The harsh and quite unchristian polemics that have become a hallmark of many in the Greek Old Calendar Movement since then are far removed from the behavior of Papa-Nicholas who is championed as the Movement’s founder. One cannot help but wish that his stirring example of charity had been taken more to heart by those that shared his love for the Traditions of the Church in that otherwise worthy movement.

Photios Kontoglou, the great 20th century iconographer of Greek Orthodoxy, himself a lover of the Church's Traditions, wrote that "for Christians there does not exist a more effective teaching than reading the life of a saint--especially that of one who has lived in our own time and Who, by his own life, was manifested as a saint without fanfare." Papa Nicholas has been described as "a living sermon." In his life we find not only a lesson in dealing with some of the unprecedented difficulties facing the Church today, but also a criterion by which we may measure our own behavior as Orthodox Christians, wherever we are, whatever our circumstances, no matter what scandals, temptations, or trials come our way.