[Fani71]

În prealabil postat de andrei_im

Inteleg ce vrei sa spui, dar unde gasim oameni pentru a face asta? Eu cand ma gandesc la "micile" modificari, facute in ultimii ani, in cadrul practilor bisericesti, ma ingrozesc! Nu vad nici un fel de cumpatare, dreapta socoteala (de smerenie nici nu mai vorbim). E mai mult un fel de plonjare cu capul inainte, fara a tine cont de absolut nimic, poate doar de moda vremii...
Sunt multe de amintit aici: cenzurarea Prohodului, eliminarea Sinodiconului Ortodoxiei, si cate si mai cate... Acum sunt la moda si niste mici "gale", organizate dupa incheierea Slujbei, in care se ofera medalii anumitor "personaltati" (politice, "culturale", sau orice figura publica), care nu prea au mare legatura cu Biserica, poate doar o legatura financiara, prin intermediul actelor filantropice (cuvantul milostenie "nu se mai poarta"). Uite un exemplu de inovatie adusa in Biserica, cu scopul de a-i apropia pe cei "din afara". Cand o sa primeasca batranica care vine de zeci de ani la fiecare Sfanta Liturghie, o medalie de merit... Nici nu ar avea nevoie de asa ceva.
Eu consider o inovatie chiar si slabirea participarii credinciosilor in actul liturgic, slabire venita atat din partea credinciosilor cat si din partea slujitorilor - nu se mai face cateheza liturgica, credinciosii nu mai cunosc semnificatiile fiecarui moment din Sfanta Liturghie, nu se mai aud din altar rugaciunile preotilor (fapt condamnat de multi Sfinti, printre care si Sfantul Imparat Iustinian I), Euharistia nu mai este centru vietuirii crestine, deasa Impartasanie este privita cu frica, este vazuta chiar ca o inovatie catolica (???). Toate acestea duc la slabirea participarii efective a credinciosului la Sfanta Liturghie, prin nestiinta.
Intr-un asemenea mediu, cand ma gandesc ca cineva s-ar apuca sa revizuiasca limbajul bisericesc, sa-mi fie iertat, dar mi se face pielea de gaina...

Eu nu propuneam schimbari in slujbe... Propuneam doar niste schimbari minimale, intelepte, motivate pastoral dar si lingvistic, in limbajul liturgic.
Nu mi se pare bine ca de frica de a pierde totul si de frica fata de cei care nu iubesc ortodoxia cu adevarat, care o intineaza, etc, sa nu incercam sa facem shimbarile bune care se cer. Nu mi se pare bine ca frica sa fie la baza actiunii sau neactiunii noastre.
Contrastul nu este intre 'inovatori interesati, ahtiati de modernism de dragul lumii' si 'conservatori inversunati, care tin cu dintii de fiecare amanunt de frica de a nu pierde totul'. Mi se pare ca o buna opozitie la prima categorie este o atitudine ca cea descrisaz in epistola catre Diognet, sa fim straini lumii fiind in acelasi timp cetatenii ei. Sa iubim Biserica si sa intelegem lumea, si sa iubim ce e bun din ea, sa incercam sa ii vorbim cat mai direct, pentru a o putea transfigura. Consecinta pentru traducerile liturgice: sa pastram profunzimea si frumusetea straduindu-ne pentru a le face cat mai pe inteles - pentru ca inima cu care, desigur, ar trebui intelese, sa nu aiba in minte o poticnire, ci un ajutor (asta fiind si raspuns la cele scrise de Costel)