Citat:
În prealabil postat de Miha-anca
Priincios vine de la a prii. Daca stim ce inseamna a prii - avand intelesurile de mai sus - atunci putem deduce si ce inseamna priincios.
Si apoi trebuie sa aflam odata ce inseamna si cuvantul, pentru a ni-l face propriu si a-l folosi.
Cred ca in rugaciuni, acatiste, pentru ca sunt cantate, se tine cont intr-o oarecare masura si de numarul de silabe, pentru a se putea canta un anumit glas. Este doar o presupunere a mea...
|
E adevarat, se tine cont si de numarul silabelor atunci cand textul se canta, dar asta nu e un tropar cantat, este o rugaciune scurta care se citeste doar.
'A face priincioase cele ale noastre' totusi nu inseamna pentru un cititor din zilele noastre nimic clar. Ramanem in vag, nu stim pentru ce ne rugam de fapt.
Si nici macar nu e corect. In greaca, de data asta am gasit originalul, este un cuvant care inseamna a pune pe calea cea buna (cuvantul cale sau drum este transformat in verb cu ajutorul unor prefixe). Ar fi normal si mai corect sa se pastreze acest sens original.
Mie acest fir de discutie mi-a aratat ca unii cred deja ca limba liturica romaneasca ar trebui sa fie intangibila, ca este ceva sacru oarecum, si orice schimbare a fiecarui cuvintel (chiar evident necesara) ar duce totul de rapa. Mie asta mi se pare o atitudine care ne poate duce la o credinta inchistata, fricoasa.
Traducerile romanesti nu sunt perfecte. Ele sunt bune, frumoase, in mare parte, dar sa stiti ca ele contin si greseli. Nu este nici un pacat sa fie din cand in cand imbunatatite, curatate de uscaturi, altoite. Este o atitudine sanatoasa, dimpotriva...