Nici o taina nu este mai viu discutata in lumea crestina de astazi ca Taina Pocaintei. Pacatosul se exclude din comunitate, se revolta impotriva ierarhiei, se simte nedreptatit, declara razboi tuturor, nu mai asculta de nimeni, pleaca din Biserica, se crede inselat de slujitori si de ceilalti credinciosi; mai mult cauta o "credinta" favorabila si peste noapte devine "pocait". In loc de marturisirea credintei, rasfoieste paginile unei Biblii sectare; in loc de spovedanie, accepta un dialog cu ceilalti "frati" de adunare; in loc de cainta-pocainta, se declara "sfant" si "ales".
Asaltul "pocaitilor" de astazi nu este altceva decat rabufnirea unor patimi si vicii neiertate la timp, dovada a unei lipse de vointa, a fugii de raspundere fata de propia constiinta. Mai grav, inconstientul unora este incarcat cu pacate grave, care in loc sa se spele prin spovedania fata de Mantuitorul se declara "pocaiti".
Taina Pocaintei este o necesitate a sufletului si o lucrare a harului mantuitor. Pocainta cu consecintele sau efectele ei: iertarea si sanatatea, este cunoscuta in toate religiile naturiste si se practica si astazi in toate religiile sub diverse chipuri.
O data cu chemarea lui Avraam si tuturor patriarhilor, darea Legii si inspiratia profetilor, Legamintele si Legea veche sunt bunatatile pocaintei si ascultarii. Deci taina se profileaza inca de la prima pereche de oameni.
Isusi ioan Botezatorul anunta venirea lui Mesia prin chemarea la pocainta; "...ca s-a apropiat Imparatia cerurilor..."(Matei3,2)si "Acesta este Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatele lumii" (Ioan1, 29). Asadar nu dialogul, spusa Bibliei, iarta si da "pocainta", ci persoana (Iisus) Hristos si trimisii Sai, "carora veti ierta pacatele, iertate vor fi" (Ioan XX, 21-22)prin Sfantul Duh. In acest sens, Scriptura arata pocainta si prin alti termeni: marturisire, penitenta, al doilea botez (cu duh), spovedanie, iertare, dezlegare, impacare,linistire, reintrare in har, din nou fiu al Tatalui. (Luca XV, 21).
Cu toata claritatea acestei taine in Sfanta Scriptura, cu toata certitudinea practicarii Spovedaniei de la Mantuitorul prin Sfintii Apostoli, prin Biserica si ierarhie pana astazi, exista destui "pocaiti" care isi acopera amagirea cu diferite texte ale Bibliei lor si cauta sa ispiteasca si pe altii sa nu mai creada in ceea ce au mosii si stramosii lor.
Spovedania ca taina a fost anuntata de Mantuitorul, veti dezlega (Matei XVI, 19) si lega (Matei XVIII, 18), a fost savarsita in atatea situatii de Iisus Hristos:"Iertate iti sunt pacatele..." (Luca V, 20), a fost transmisa Sfintilor Apostoli (Ioan XX, 23); a fost experimentata (I Ioan I, 1) si daruita numai ierarhiei (I Timotei, 21-22), episcopului si prin el preotului.
Nimeni dintre episcopi sau preoti nu se subtituie lui Hristos, ci iertarea este data in virtutea faptului succesiunii apostolice si poruncii Mantuitorului (Luca V, 21). Preotii sunt iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (I Cor. IV, 1-2).
Spovedania este deci taina Bisericii inainte de precizarea canonului N. Testament; Sf.Pavel a legat si dezlegat si nu se afla intre cei 12 Apostoli (I Cor. V, 5). "Crestinul trebuie sa-si marturiseasca pacatele" (Epistola lui Barnaba). "Este mai bine sa-ti marturisesti pacatele, decat sa-ti impietresti inima" (Sf. Clement Romanul).Sf. Parinti considera spovedania "mergerea la medic" pentru vindecare a sufletului si a trupului.
sursa: Calauza crestina-Sectologie- P.I. David
|