Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Deci sa tacem din gura si sa ne vedem de pacatele noastre, ca nu e bine si NU AVEM VOIE nici sa ne gandim la pacatele popii, nu?!
|
Imi amintesc de o experienta din urma cu mai multi ani...
Voiam sa dau la Teologie, sa devin preot... am participat in vremea aceea si la olimpiade de religie, citeam pe tema aceasta... la un momentdat insa discutand cu preoti si cu persoane care sunt implicate in viata clericala, mi s-a spus ca mai cu folos pentru credinta mea ar fi sa nu ma inscriu, caci as fi dezamagit. La inceput nu am luat in seama, dar ulterior mi-am dat seama ca acei oameni spuneau niste lucruri cu o oarecare doza de adevar. Traisem si eu cu impresia (pe care o are de altfel toata lumea) ca preotii trebuie sa fie niste sfinti, aproape ne-oameni, fara pacate si fara slabiciuni... asa se face ca atunci cand din pura intamplare am vazut o studenta la Teologie care injura de "morti" si "cruci", am ramas nauc...
Mai tarziu, am cunoscut niste prieteni care au cochetat cu teologia, cei mai multi in principal din motive financiare... isi facusera niste calcule de genul "o parohie costa X bani, ii scot eu peste nu stiu cati ani", etc. Nu erau prea religiosi. Unul credea in reincarnare si imi povestea ca s-a culcat cu prietena-sa dupa ce au revenit de la Inviere. Din fericire, a renuntat sa mai dea la Teologie. Altul, cu o mentalitate destul de similara a intrat in cler. Destul de nasol in acest caz, daca stau sa ma gandesc ca am cunoscut si baieti buni, crestini adevarati care nu au reusit sa intre din motive care imi scapa si asupra carora nu doresc sa insist.
Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Ceea ce am scris aici sunt, evident, cazuri individuale.