[ory]

Nici credinta, nici necredinta nu au legatura cu necazurile societatii, acestea sunt principii asa, fluturate pentru a ne impodobi cumva nonsensul, in realitate instinctul nostru si personalitatea ne determina calitatea vietii, ambele croite sub o mai buna sau mai proasta educatie.
Biserica nu a reusit niciodata sa elimine instinctul egoist si ignorant al omului, tocmai de aceia ajunge un popor ca al nostru, presupus religios, sa traiasca mai greu, mai necajit, mai disperat si mizerabil fizic si moral, decat un popor ateist sau de alta religie, dar care nu impune atata vehementa in crezamant fara o educatie prealabila.
Noi am mostenit aceasta credinta, ne-am insusit-o fara sa ne sacrificam, ne-am afundat cu capul in cartile ei, am tot defilat in virtutea ei...dar tot niste nenorociti ignoranti si pacatosi am ramas, iar aceasta datorita faptului ca nu ne-am luat drept sprijin propria constiinta si nici o moralitate evidenta care sa ne faca sa ne pese de ceea ce ni se intampla, de ceea ce intreprindem in mod individual, de felul cum ni se manifesta concret credinta in viata de zi cu zi.
Asa am ajuns confuzi si apasati de disperarea ca s-ar putea ca aceasta presupusa credinta sa nu fie , totusi, de-ajuns. Mai este nevoie de ceva, iar acest ceva nu se regaseste in carti de specialitate ci in simtirea proprie, in educatie si in civilizatia dorintei de-a trai armonios impreuna, nu doar indoctrinati de teorii relative.