[mariamargareta]

Cel de la Pucioasa “dă limbi Duhului Sfânt”, dar cu toate acestea Duhul Sfânt dela Pucioasa vorbeşte doar o singură limbă: el vorrbeşte rromâneşte şi aşa vine cu cuvânt din cer. Se anunţă că Noul Ierusalim nu este numai la Pucioasa, ci este toată Rromânia. Tot Melchisedec este cel care a uns poporul rromân, şi asta încă de la naştere, ca să fie el popor de sfinţi la vremea de sfârşit:

“Vino spre slava cerului, poporul Meu. Tu nu te vei ofili, ci vei înverzi şi vei înflori şi vei rodi, că Eu te voi uda cu hrana cea din cer, cu mana cuvântului Meu, căci locul grădinii Mele spre care te aduni tu, locul acesta se numeşte locul Cuvântului lui Dumnezeu, Care vine pe nori. Eu am norii suire şi coborâre, Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios. Eu vorbesc româneşte că aşa voiesc Eu, şi nimeni nu-Mi poate strica planurile Mele. Eu dau limbi Duhului Sfânt, Eu dau pe Duhul Sfânt peste limba românească, şi fiii şi fiicele României vor profeţi în faţa popoarelor de pe pământ, că Eu pe România am ales-o de ţară a Mea. Ţara Mea M-a răstignit. Poporul pe care l-am ales la început M-a scos afară din mijlocul lui, şi Eu de atunci am îmbrăţişat pe România şi pământul ţării ei, şi atunci am lucrat cu Tatăl Meu şi am născut poporul român, odată cu Mine l-am lucrat şi l-am născut, şi l-am încreştinat cu numele Meu, şi am ales din nou Ierusalimul şi l-am numit tot Ierusalim, ca şi pe cel care M-a răstignit. De aceea se numeşte această ţară Ierusalim nou, pentru că Eu dacă am plecat din cele ale Mele am luat cu Mine darurile şi bogăţia darurilor Mele cereşti, care erau de la Mine peste Israel şi peste Ierusalimul Israelului Meu, şi am pus la temelia poporului român toată bogăţia Mea cerească, şi am născut acest popor şi l-am uns prin mâna lui Melchisedec, ca să fie popor de sfinţi la vremea de sfârşit, la vremea apropierii venirii Mele din nou pe pământ.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 28-08-1994)

Peste Rromânia şi peste fiul rromân se uneşte astăzi sfârşitul cu începutul şi se face cer şi pământ nou. Ungerea lor cea tainică, cea după rânduiala lui Melchisedec, durează de 2000 de ani, dar Rromânia trebuie să se scoale şi să se spele pe urechi ca să poată auzi Glasul care vine în taină ascunsă la Pucioasa:

“O, fiule român, stau înaintea ta cu începutul cel dintâi, şi unesc sfârşitul cu începutul şi grăiesc cu cuvântul din cele cereşti, şi fac cer nou şi pământ nou, şi voiesc să-ţi dau de veste ce fac. De patruzeci de ani se scriu pe pământ cele ce Eu grăiesc din cer, şi am poruncit martorilor Mei să pună pe masa ta cuvânt din masa Mea, Românie, poporul Meu cel de două mii de ani. Ungerea ta de la Mine are două mii de ani. Ungerea ta cea tainică, cea după rânduiala lui Melchisedec, aşa precum este rânduiala Mea, ungerea ta te cheamă la Mine, ţară română. Aş voi să vin să-ţi spun ce înseamnă ţară română, dar vreau şi tu să vii. Eu vin, dar vino şi tu, iubito, şi să fii ca Avraam, care a crezut în Dumnezeu şi care s-a numit părintele credinţei. Trec cu cuvântul Meu prin tine şi iar îţi zic: scoală-te! Ascultă şoapta Mea. Scoală-te, iubito, vino, Românie, şi ia apă cerească din râul vieţii şi spală-ţi urechile ca să Mă auzi, precum fiii grădinii cuvântului Meu aud glasul Meu care vine pe nori!” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 14-05-1995)

Spiritul etern al Sfântului Apostol Andrei ia cuvântul în văzduhul de la Pucioasa şi grăieşte şi confirmă că pământul rromân mai întâi a primit binecuvântarea lui Melchisedec şi abia apoi a primit mărturisirea lui, Andrei cel întâi chemat:

“O, Doamne, când pământul acesta a primit pe el neamul care este şi azi pe el, Tatăl a binecuvântat neamul acesta şi a zis să fie fiul Lui, fiul Tău să fie, fiul cuvântului Tău, la începutul şi la sfârşitul lucrului Tău cu el. A trimis Tatăl pe Melchisedec şi l-a binecuvântat întru Tine, Doamne, Fiule al Tatălui. A binecuvântat Tatăl acest pământ, după rânduiala lui Melchisedec l-a binecuvântat, şi apoi eu am venit trimis al Tău, mărturisitor al Tău, şi Te-am dat pe Tine neamului român şi l-am făcut neam cu Tine prin pâine şi vin, prin Trupul şi Sângele Tău pe care Tu l-ai lăsat la ai Tăi, şi rămăşiţa lui Israel s-a făcut neam cu românul, şi toţi suntem un neam. Neam al Tău este cel ce crede în Tine, om plămădit la sfârşit, căci Tu eşti început şi sfârşit.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 13-12-1996)

Nu numai Glasul de la Pucioasa, ci şi Purtătorii Lui (liderii pucioşi Mihaela şi Nicuşor) sunt lucrători tainici după rânduiala lui Melchisedec:

“O, aşa Mi-am întocmit şi Mi-am purtat şi lucrarea cuvântului Meu cel de azi şi a purtătorilor ei, şi am lucrat tainic, după rânduiala lui Melchisedec, după cum am lucrat cu el şi cu Avraam apoi şi cu toţi cei credincioşi, şi care au însemnat şi înseamnă ei istoria Mea pe pământ, purtătorii tainelor Mele între oameni.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 19-01-2010)

Cei necredincioşi în eresul pucioşesc vor fi ruşinaţi că n-au crezut în lucrarea tainică de la Pucioasa a “ungerii din cer, după rânduiala lui Melchisedec”, proorocită prin Scripturi. În schimb, “cei credincioşi la sfârşit” vor fi răsplătiţi prin ştergerea tuturor greşelilor lor ( Sola Fide - faptele bune sau rele nu mai contează):

“Binecuvântată este lucrarea Mea arhierească prin voi în mijlocul poporului Meu cel nou! Voi sunteţi martorii Mei cei din cer, şi tainic am lucrat şi lucrez prin voi, prin lucrarea ungerii Mele celei de azi, ungere din cer, după rânduiala lui Melchisedec, aşa cum este scris în Scripturi despre lucrarea cea tainică a lui Dumnezeu peste cei credincioşi la sfârşit. Mângâiaţi-vă, că şi Eu Mă mângâi, căci truda, ca şi durerea Noastră, este grea. Aşa Ne este şi aşteptarea, iar cei necredincioşi vor fi ruşinaţi când Domnul va şterge lacrima celor dispreţuiţi de ei pentru mersul Meu cel greu pe mai departe prin cei credincioşi, şi cărora li se şterge orice greşeală, căci sunt credincioşi, şi duhul pocăinţei este duhul lor. Amin, amin, amin.” ( Citat din Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa din 12-02-2010)