Citat:
În prealabil postat de devorator
Buna seara. De 3 luni am observat ca am o problema. In fiecare zi am momente cand simt ca ceea ce fac este in zadar, ca oricum mor. In subconstientul meu stiu ca oricati bani as strange, oricat as invata, orice as face, tot o sa mor si nu raman cu nimic... Ma ingrozeste gandul ca intr-o zi o sa fiu la 2m sub pamant, intr-un sicriu si nu o sa mai stiu pe nimeni, nu o sa mai am rude, prieteni, nimic din ce am acum, nimic fizic, stiu ca nu o sa mai exist... Si mi se cam duce cheful de orice activitate. Nu e zi sa nu ma gandesc la aceste lucruri...
Cred in Dumnezeu, ma mai duc din cand in cand la biserica si ma rog in fiecare seara.
Sper sa nu ma considerati nebun 
Ce as putea face "sa-mi revin"?
Edit: Am 18 ani. |
Draga ..,,Devoratorule’’..din punctul meu de vedere, da, se intampla ceva.Tu esti un tanar sensibil care te rogi, care constientizezi credinta…..si pe Dumnezeu.
Eu cred ca ceea ce se petrece e o ispita..am impresia ca esti un suflet puternic si se incearca sa te vatame cu o ispita de asta….esti f.tanar..
Pe unii ii incearca cu tentatiile varstei..pe tine te ataca..,,chiar la tine acasa’’..cu seriozitatea ta.
Un sfat:nu mai fii asha lugubru....ai 18 ani!!!Nu fi un moshulet acrit si plictisit de viata!Priveste-te in oglinda, uita-te in buletin si citeste..18 ani!Ciupeste-te, esti viu..si ai atatea lucruri innainte vrednice de trait, vrednice de implinit, vrednice de iubit.!!!
Si ai si aflat de tanar ,,secretul’’ timpului petrecut bine…adica pe acela petrecut ca un crestin ortodocs...
Doamne-Ajuta!