[bodo1222]

În prealabil postat de devorator

Buna seara. De 3 luni am observat ca am o problema. In fiecare zi am momente cand simt ca ceea ce fac este in zadar, ca oricum mor. In subconstientul meu stiu ca oricati bani as strange, oricat as invata, orice as face, tot o sa mor si nu raman cu nimic... Ma ingrozeste gandul ca intr-o zi o sa fiu la 2m sub pamant, intr-un sicriu si nu o sa mai stiu pe nimeni, nu o sa mai am rude, prieteni, nimic din ce am acum, nimic fizic, stiu ca nu o sa mai exist... Si mi se cam duce cheful de orice activitate. Nu e zi sa nu ma gandesc la aceste lucruri...
Cred in Dumnezeu, ma mai duc din cand in cand la biserica si ma rog in fiecare seara.
Sper sa nu ma considerati nebun
Ce as putea face "sa-mi revin"?

Edit: Am 18 ani.

Inseamna ca toti suntem nebuni de pe aici...si roaga-te sa nu-ti revii....andreicozia a avut dreptate prin ceea ce a spus ca e o stare de trezvie...si nu e deznadejde cum spunea un frate...Parintele Cleopa spunea sa avem mereu in gand aceasta:Groapa!Groapa!Groapa..Eu unul zilnic ma gandesc la asta..practic nici nu prea pot sa strang bani ptr familie din cauza asta...ca mi se topesc picoarele cand ma gandesc ca as putea sa mor cu ei sub cap...asa mai bine fara..Cunosc un caz de la mine din oras care a murit in accident de masina cu 2 saci de bani(mergea la unguri sa cumpere un montagne russe din ala,ca asta ii era ocupatia..o familie de rromi cu lanturi,masinele..etc...ce mergeau la balciuri)...eu unu prefer sa mor cu o rugaciune in gand si cu un colt de paine pe masa decat ca ala..Dumnezeu sa-l ierte oricum...