Citat:
În prealabil postat de devorator
Buna seara. De 3 luni am observat ca am o problema. In fiecare zi am momente cand simt ca ceea ce fac este in zadar, ca oricum mor. In subconstientul meu stiu ca oricati bani as strange, oricat as invata, orice as face, tot o sa mor si nu raman cu nimic... Ma ingrozeste gandul ca intr-o zi o sa fiu la 2m sub pamant, intr-un sicriu si nu o sa mai stiu pe nimeni, nu o sa mai am rude, prieteni, nimic din ce am acum, nimic fizic, stiu ca nu o sa mai exist... Si mi se cam duce cheful de orice activitate. Nu e zi sa nu ma gandesc la aceste lucruri...
Cred in Dumnezeu, ma mai duc din cand in cand la biserica si ma rog in fiecare seara.
Sper sa nu ma considerati nebun 
Ce as putea face "sa-mi revin"?
Edit: Am 18 ani. |
Dupa moarte nu luam cu noi nici bani, nici masini. Luam doar faptele bune si rele. Suntem calatori pe acest pamant pentru a invata sa iubim, sa iubim pe Dumnezeu si pe semenii nostri
Pentru ca noi oamenii facem multe rele, Dumnezeu a pus pocainta, adica sa ne para rau de tot ceea ce am pacatuit cu hotararea de a nu mai repeta cele gresite.El ne da ocazia sa ne indreptam si bineinteles ne iarta daca ne straduim.
Gandul mortii ne trezeste la realitate si ne face sa constientizam starea inn care ne aflam. Un om care are multe pacate va privi moartea cu frica pentru ca sufletul lui e ingreunat de relele pe care le-a facut. De aceea oamenii nu vor sa se gandeasca la moarte. Se cam mint singuri ca moartea tot va veni daca ne pasa ca exista sau daca nu ne pasa de ea.
Daca mai traim inseamna ca Dumnezeu ne asteapta sa ne intoarcem la El.
Dumnezeu sa te ajute!