Citat:
În prealabil postat de Jane Says
Faza cu "schimbatul" in ceea ce priveste desfranarea si alte patimi nu presupune o schimbare cu 180 de grade a firii noastre, ci o eliberare de ele. Ori, daca pana azi-noapte X a facut amor cu o mie de barbati, considerand ca e OK, nici o problema, iar astazi o loveste revelatia ca "hm, de ce mi-am irosit eu viata asa si de ce mi-am batut joc de corpul meu atatia ani, cu ce am ramas, cu nimic, cu nici un pic de dragoste in urma tuturor acelor cautari", eu as zice ca deja e ALT om decat era aseara fie si numai pentru faptul ca si-a pus intrebarea asta care ii poate influenta radical viata. La un moment dat mizeria, mai ales cand e foarte multa, se termina, se satura omul, se dezgusta, o da la o parte.
Mai curand *nu* "ne schimbam" atunci cand in viata noastra exista doze mici-medii, dar constante, de rautate/patima, pe care le putem ascunde sub masca respectabilitatii chiar si-n proprii nostri ochi. Dar oamenii care au experiente nasoale de tot, ajungand pana la stadiul de mocirla, cred ca au o rata de "schimbare" in bine, dupa constientizare, mai mare decat doamnele-bine din societate care desi ar avea motive sa-si faca o autocritica, nu si-o vor face niciodata atat de brutal ca o fosta dama de consum (platit sau nu) a carei rusine a fost evidenta si pentru familie, si pentru societate si in ultima (si cel mai important) si pentru ea insasi.
Nu zic ca toate o fac, nici nu zic ca e calea de dorit, dar cazuri de-astea exista, Dumnezeu le stie.
|
Pai cazuri exista...in sprijinul oricarui lucru...dar pe undeva mi se pare putin exagerata aceasta ridicare in slavi a celor care ajung sa stea ceva timp in mocirla, si se trezesc...sau nu. Bun, vorbim de viitorul si schimbarea unui om...dar pana la urmja alegand sa traiesti alaturi de o persoana de genul, care a trait anumite experiente, pe care si le-a dorit, care au implinit-o atat cat a fost sa fie...raman niste semne de intrebare legate de structura ei sufleteasca.
Exista si oameni care se schimba, exista si unii care nu au nevoie de schimbari radicale, oameni care nu ajung sa penduleze intre extreme, si unii care se schimba si prin semne mai mici....pe care le pot percepe...si tot asa, exista de toate, dar nu e ideal sa ne imaginam acum ca vai ce frumos e sa te schimbi peste noapte.
Da, eu una nu as avea incredere in persoanele a caror viata nu merge cumva pe aceeasi linie cat de cat, si care ieri au fost infractori, drogati...azi oameni de incredere, si nu ma intereseaza cum as fi catalogata...insa cert este ca mi-ar ramane mereu semne de intrebare legate de verticalitatea lor, si apoi unde scrie ca cine se schimba peste noapte, e bun schimbat?...pai nu, asta se vede la finalul vietii abia...
Nu stiu, macar atat mi-am dorit de la omul de alaturi...sa imi poate spune, atunci, in acel moment..si sigur pe ceea ce spune, ca ceva anume nu va face niciodata...pentru ca ii repugna, pentru ca e incompatibil cu structura lui sufleteasca, cu educatia...cu ceva din el. Nu imi plac oamenii care afirma" never say never!"..de ce? ..pentru ca acei oameni, recunosc nesiliti de nimeni...ca sunt capabili de fapt de orice, ca in mintea lor nu exista limite...si nu se stie DACA vor aparea vreodata, pentru ca nu se stie de asemenea daca va ajunge sa isi doreasca.
Cu totii cadem, dar e altceva sa cazi...decat sa iti placa aceasta cadere si sa te predai ei oricand si oricum...fara a analiza macar cat de cat lucrurile inainte, si a simti prin ceva din tine ca esti pe cale sa cazi, ca vrei sa lupti...nu poti, dar vrei...eu asa vad lucrurile.