Este foarte greu de dat un raspuns...eu nu am copii dar imi imaginez ca nu e deloc usor sa fii parinte.
Situatia pe care o expui este dramatica dar citind si incercand sa-mi imaginez ce este in sufletul familiei si apoi gandind si la pruncul nenascut mi-a trecut prin minte imaginea unui copil care sta in fata mamei resemnat in timp ce aceasta incearca sa-i dea lovitura fatala astfel scapand de el...acum lasand la o parte ce spune Biserica consider ca aceea nu e mama care isi poate ucide pruncul in timp ce-l priveste...faptul ca nu-l priveste pt ca nu e nascut e acelasi lucru...el simte aceeasi durere.
Ma gandesc ca acum toti sunt ingroziti de ce au aflat la medic,dar nu au de unde sti ce va fi in final cand il vor naste...poate nu va fi un monstru...sau poate dupa ce-l vor boteza va muri ca asa va ingadui Dzeu sau poate va trai tocmai pt ca parintii lui sa-si ispaseasca cine stie ce pacate...offfffffff!

Incearca te rog sa vorbesti cu acea familie si sa le expui cat mai multe variante obiective...ca nu stim de ce ne este ingaduit sa trecem prin astfel de incercari...imi e groaza cand ma gandesc la bietul prunc...imi e groaza cand ma gandesc la familie.
Sper ca Dzeu sa va lumineze sa luati decizia cea mai buna.