Citat:
În prealabil postat de ar14rai
Canonul 21 de la Ancira: "Femeile care isi omoara fatul in pantece.... sa fie oprite de la impartasanie 10 ani"
Sinodul 6 ec. canonul 91: aceste femei..."sa se supuna canonului de 20 de ani al ucigasului"
Sf. Vasile, 2: " sa se primeasca dupa 10 ani...."
Ioan Postitorul,33: "...canonisire cel mult 5 sau 3 ani..."
Pravila Bis. de la Govora(1640), (PBG) 20: "sa aiba pocanie 5 ani si metanii cate 350/zi...nici Biserica sa nu-i primeasca prescura, nici prinosul, de nu se va pocai..."
PGB: 20: "muierea ... intru toate zilele ei sa se pocaiasca... sa se pocaiasca 9 ani si metanii cate 160/zi"
PBG 124: "8 ani si 367 metanii zilnic... iar de va muri din avort, sa nu se ingroape in cimitir"
ILT (Indreptarea Legii sau Pravila de la Targoviste 1665) .21 p.245: "10 ani sa se pocaiasca...2 sa stea afara, in curtea bisericii, 3 ani sa stea la usa bisericii ascultand Scripturile, 4 sa stea cu catehumenii in tinda bisericii, 1 an cu credinciosii si dupa aceea sa se impartaseasca...."
|
Eu totusi nu am inteles niciodata de ce oamenii care stiu clar ca au savarsit un pacat de moarte....parca sunt ahtiati dupa impartasanie.
Nu oare, ar trebui sa ne gandim si noi, fiecare, daca meritam impartasania?